Tricoul de joc, sezonul 1966-1967

După ce, în campionatul trecut, ocupase locul 12, orice salt înainte părea o realizare uriașă. Steaua a continuat să arate inconstanţă în joc, însă, per total, lucrurile s-au mai îndreptat, grație, poate, și celei de-a opta Cupe a României.
Echipa a pornit lansat: după cinci etape era pe primul loc, cu trei victorii și două egaluri prețioase, cu Dinamo și Steagul Roșu. Fl. Voinea punctase de cinci ori în primul joc (avea să termine al doilea golgheter al campionatului, după Oblemenco), deși la pauză era numai 2-0.

În iarnă, în pauza competițională, Steaua a pornit rapid la antrenamente, chiar din 4 ianuarie. Savu și Onisie, antrenorii, și-au dat seama că, din punct de vedere fizic, echipa e la pământ, așa că au programat câte două antrenamente zilnic, indiferent de vreme, unul în sală, unul afară. Pe 29 ianuarie, Steaua s-a încălzit într-un amical cu Dinamo, prilej cu care la echipă au venit Tătaru II (fratele celebrului atacant), Nista, Danu, Nae, dar și Savu II. Acesta din urmă, Dan, era fiul antrenorului principal și va debuta chiar în acest sezon sub culorile Stelei.

La final de campionat, echipa adună 10 victorii, din 26 meciuri, însă în deplasare e sub orice critică: din 13 meciuri câștigă doar două, trei se termină la egalitate, iar restul, înfrângeri. Presa sportivă a vremii, analizând prestația echipei, se tot întreba: „Va mai putea străluci Steaua ca altădată?”.
Locul 5, așadar, în sezonul 1966-1967, Rapid și Dinamo ocupând primele două poziții.

Ca și în anul precedent, Steaua cucerea Cupa României la pas, fără înfrângere și fără gol primit. 1-0 cu Gloria Bistrița, la Bârlad, la fel, cu Medicina Cluj, la Brașov. 3-0 cu Farul, în fața a 10.000 oameni, la Brăila, apoi semifinala, 3-0 cu CFR Timișoara, la Hunedoara. Ultimul act, disputat pe Republicii, în fața a 20.000 spectatori, împotriva Forestei Fălticeni, a fost un galop de sănătate. Șoo (8′, 16′), Negrea (10′), Fl. Voinea (38′), S. Avram (62′) și D. Popescu (71′) au punctat într-un meci condus, cap-coadă, de Steaua. După ce echipa reușise, în vara lui 1966, să egaleze performanța Rapiduluu, cu șapte Cupe ale României cucerite, acum bariera era depășită, militarii stabilind un nou record.

Lot Steaua:

Portari: Carol Haidu, Vasile Suciu
Fundași: Bujor Hălmăgeanu, Dumitru Nicolae, Lajos Sătmăreanu
Mijloacași: Carol Creiniceanu, Emeric Enei, Dumitru Maneam Vasile Negream, Mircea Petescu, Dumitru Popescu, Iosif Vigu
Atacanți: Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Nicolae Pantea, Gavril Raksi, Vasile Soo, Florea Voinea
Antrenori: Ștefan Kovács, Ilie Savu

Sezonul 1966-1967

#spiritdeluptă