Istorie Steaua Bucuresti

Rădăcinile spiritului stelist preced dată oficială de înfiinţare a clubului militar.

În anul 1945, a luat fiinţă Secţia Artă şi Sport în cadrul Inspectoratului General al Armatei, având drept principală misiune atragerea tinerilor din armată către sport.

În primăvara anului 1946, câțiva ofițeri, iubitori ai sportului, printre care generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alexandrescu, comandorul Traian Săvulescu, locotenent-colonelul Ion Costăchel, maiorul Cornel Șandru, încep discuțiile cu primivire la înființarea unui club al Armatei Române. Grupul de lucru astfel înfiripat a reuşit să convingă conducerea Ministerului Forţelor Armate de utilitatea socială a practicării sportului în armată şi, implicit, de necesitatea înfiinţării unei unităţi cu caracter special, în care misiunea permanentă să fie performanţa sportivă

Tot în aceeașiperioadă, se înființează Secția Sport, în cadrul Inspectoratului General al Armatei, iar în perioada 23 August – 08 Septembrie are loc ”Campionatul de foot-ball pe Armată”, câștigat de Regimentul Grăniceri.

La începutul lui iunie 1947 are loc convocarea „la Inspectorat” a tuturor factorilor de decizie.

General-maior Oreste Alecsandrescu, colonel Gheorghe Lebrun, locotenent-colonel Victor Purcarete, locotenent-colonel Ion Costachel, maior Valeriu Sturza, capitan Stefan Septville, locotenent Rousea Mocanu, capitanul Mosoianu, maiorul Cornel Sandru au avut un singur punct pe ordinea de zi, fondarea Asociației Sportive a Armatei.

Prima secție a clubului a fost cea de fotbal: ”S-a început cu o echipa de fotbal, avand în vedere ca, la acea dată, în Armata se aflau numeroșiofițeri care jucau fotbal la diferite echipe. Acestia trebuiau săconstituie grosul noii echipe” rememoreaza Cornel Sandru.

La 7 iunie 1947, generalul Mihai Lascar, Ministru de Razboi, promulga „Ordinul de Infiintare al Clubului Armatei Romane, Asociatia Centrala a Armatei A.S.C.A”, cu opt discipline sportive: fotbal, scrima, calarie, box, tir, volei, atletism și tenis de camp.
Între 8-22 iunie 1947, în urma aparției veștii din Organul Central al Oștirii, încep să sosească la București diverși fotbalisti care, ca ofițeri și subofițeri, erau înregimentați în unități ale Armatei Române.

Modalitatea de formare a nucleului primului lot din istoria clubului era foarte simpla: cei care se prezentau erau trecuti pe un tabel (cu locul nasterii, clubul de proveniență si alte câteva date sumare) și încadrați intr-un program de verificări.

La 5 august 1947, în Glasul Armatei apare prima stire despre Asociatia Sportivă a Armatei : ” A. S. Armata în Divizia Națională A. Prin excluderea gruparii „Carmen” din mișcarea sportivă, s`a creat un loc liber în competitia diviziei nationale A la football.

În fața acestui fapt, comitetul executiv al F.R.F.A. a decis în ultima ședință introducerea echipei A.S. ARMATA, în locul vacant.”

La 7 august 1947, în Sportul Popular apare prima știre din istoria clubului, în presa sportivă.

”A.S.C.A. Asociația Sportivă Centrală a Armatei a luat ființă și a cerut să fie introdusă in Divizia A… Echipa – cu tricouri roș-galben și chiloti albaștri – urmează să joace în campionatul divizionar, în acest sens înaintându-se un memoriu federației de football. Prin acest memoriu A.S.C.A. are să fie introdusă în Divizia Națională. ”

Primul lot al echipei Armatei era format din 27 de jucători: Penzes, Taborschi, Cernea, Catana, Jivan, Mare, Cozac, Bovan, Gica Popescu, Vida, Marinescu, Lazareanu, Astileanu, Coanda, Stoica, Kuhm, Racosi, Combi, Mihaescu, Ionescu, Oprea, Beutu, Bucur, Ozdeanu, Botoc si Mincu, sub comanda lui Coloman Braun-Bogdan.

Primul meci din istoria clubului are loc la 15 august 1947, în cantonament, împotriva echipei „Costinescu” și se încheie cu 0-0 pe un ”teren atât de mare de-ar încăpea într-o cutie de chibrituri”.

Primul joc oficial din istorie are loc la 24 august, împotriva clujenilor de la Dermata.

Meciul s-a disputat pe stadionul Venus din Bucureşti, iar rezultatul final a fost 0-0. Venus a fost construit în 1931 și avea o capacitate de 15mii de locuri.

Roş-albaştrii începeau meciul cu Gheroghe Lăzăreanu în poartă, Aurel Cernea, Ioan Jivan, Kotty Bernhardt, Florin Marinescu, Mark, Vasile Nanciu, Panait Ion, Gheorghe Popescu, Taborsky, Tălmaciu jucători de câmp. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan.
Dermata începea cu Adalbert Szasz, Stan (Ioan) Pădureanu, Ioan Papay, Iosif Lipoczi, Francisc Kiss, Alexandru Kallo, Anton Fullop, Andrei Frentz, Ioan Engli, Iuliu Darok, Carol Toth. Antrenor: Ferencz Ronay.

Arbitru de centru: Virgil Vartolomeu (Constanța

Primul marcator din istoria echipei este Florin Marinescu. Primul gol a fost înscris în etapa a 3-a, înfrângere 1-7 cu CFR Timișoara.

Clubul termina acel sezon pe locul 14 şi intra în barajul pentru rămânerea pe prima scenă a fotbalului românesc.

În 1948, pe 5 iunie Steaua a devenit „CSCA”, adică Clubul Sportiv Central al Armatei, iar în 1950, pe 28 februarie CCA, Casa Centrala a Armatei.

Primul trofeu din istorie a venit pe 18 decembrie 1949, atunci când echipa noastră câştiga Cupa RPR (Cupa României de astăzi), după ce învingea CSU Cluj cu 2-1.

Meciul s-a jucat pe stadionul I.C.A.S (Venus) din Bucureşti, în faţa a 12.000 de spectatori.

Echipa: Traian Ionescu, Alexandru Apolzan, Adalbert Androvici, Ştefan Rodeanu, Ştefan Balint, Ştefan Onisie, Anton Fernbach Ferenczi, Gavril Serfozo, Andrei Frentz, Nicolae Drăgan, Petre Moldoveanu. Antrenor: Nicolae „Colea” Vâlcov.

CSU Cluj: Vasile Cristea, Emeric Ioanovici, Mircea Luca, Mircea Tarău, Gheorghe Crăciun, Lucian Mihuț, Iosif Lutz, Ilie Copil, Ștefan Kovacs, Mircea Biolan, Justin Zehan. Antrenor: Iuliu Baratky.

Arbitru: Adalbert Kincs (Lugoj).

Au marcat: Moldoveanu (39′) şi Ferenczi (74′)/ Zehan (68′).
Până în finală, roş-albaştrii au trecut de Hârtia Piatra Neamț (7-1, în șaisprezecimi), Arsenal Sibiu (3-0, în optimi), CFR Bucureşti (2-1, în sferturi) şi CFR Sibiu (5-0, în semifinale).

La nivel de club, Echipa de rugby aduce clubului primul titlu de Campioană Națională pe echipe, iar proaspăt înființata echipă de handbal în 11 cucerește Cupa României.

Ciclistul Ervant Norhadian cucerește primul titlu de campion național al secției, în proba de șosea-fond individual.

Anii ’50 – Deceniul de aur!

CCA avea să dea României primul campion olimpic român, trăgătorul Iosif Sîrbu, care a cucerit medalia de aur la tir (puşcă) la Jocurile Olimpice de la Helsinki, 1952.

Primul titlu din istorie avea să vină în 1951. Pe 4 noiembrie 1951, la București, CCA joacă împotriva celor de la Flacăra Ploiești și este desemnată, la golaveraj, Campioana României.

Echipa care a ridicat trofeul: Voinescu, Zavoda II, Apolzan, Rodeanu, Balint, Bone, Moldovan, Roman, Drăgan, Zavoda I, Moldoveanu.

Primul event din istorie avea să vină tot în 1951. La doar 4 zile după câștigarea campionatului, CCA învingea în prelungiri pe Flacăra Mediaș și câștiga Cupa României, a 3-a cupă din istorie.

În 1952, CCA face al 2-lea event, cucerește ambele trofee în detrimentul lui Dinamo. O singură înfrângere în tot sezonul și o medie de peste 2 goluri marcate pe meci!

CCA câștiga pentru a 3-a oară consecutiv titlul de campioană în 1953.

Pe 11 aprilie 1956, în faţa a 80.000 de spectatori, pe stadionul 23 august, CCA reuşea cea mai mare diferenţă de scor într-un meci în deplasare împotriva lui Dinamo, 4-0.

CCA începea cu Voinescu, Zavoda II, Apolzan, Victor Dumitrescu, Onisie, Bone, Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tătaru. Antrenor: Ilie Savu.

Pentru Dinamo jucau Uţu, Toma, Băcuţ II, Szoko, Călinoiu, Băcuţ I, Anghel, Nicuşor, Ene, Neagu, Suru.

Arbitru: Dumitru Schulder (Bucureşti).

Au marcat: Zavoda I (19’), Tătaru (25’, 80’), Alexandrescu (74’).
La sfârşitul acelui sezon, Steaua avea să câştige al patrulea titlu de campioană naţională, cu 64 goluri marcate. Pe locul 2, cu 4 puncte mai puţin, se situa Dinamo.

În 1956 echipa joacă în celebrul turneu din Anglia, fiind prima echipa românească care avea să joace în patria fotbalului. Echipa avea să joace 4 meciuri amicale:

  • Arsenal – CCA 1-1
  • Sheffield Wednesday – CCA 3-3
  • Luton Town – CCA 3-4
  • Wolverhampton Wanderers – CCA 5-0

Primul meci în competițiile internaționale: STEAUA debuta în competiţiile internaţionale în 1957, împotriva Borussiei Dortmund. Cupa Campionilor Europeni era abia la a treia ediţie. În tur, germanii au câştigat cu 4-2 (Zavoda I şi Bone au marcat pentru Steaua). În retur, însă, steliştii au reuşit să întoarcă rezultatul, după ce au fost conduşi cu 1-0, din min. 12, şi au câştigat meciul cu 3-1.

Meciul s-a jucat, pe 8 decembrie 1957, pe Stadionul 23 august, în faţa a 60.000 de spectatori.

Ilie Savu începea meciul cu Voinescu – Zavoda II, Apolzan, Dragomirescu – Onisie, Ienei, Cacoveanu, Gh. Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tătaru.

Pentru germani jucau Kwiatkowski – Burgsmuller, Sandmnn – Schlebrowski, Michallek, Bracht – Peters, Preissler, Kelbassa, Schmidt, Niepieklo. Antrenor: Hans Tauchert.

Arbitru: Posa Polaretzky (Ungaria)

Au marcat: Tătaru (17’), Constantin (25’), Alecsandrescu (45’) / Niepieklo (12’).

În acea perioadă, nu se ținea cont de numărul mai mare de golurile marcate în deplasare (regula a fost introdusă în 1965), iar cele două echipe au jucat un baraj la Bologna, pe Stadio Renato Dall’Ara, pe 29 decembrie 1957. Cum nici schimbări nu se puteau face, Steaua a jucat în 10 oameni din min. 10, când Zavoda II s-a accidentat şi nu a mai putut continua meciul. Borussia Dortmund a câştigat cu 3-1 (Cacoveanu), iar victoria roș-albaștrilor din retur rămâne singura împotriva unei echipe din Germania.

În anii ’50 echipa Stelei coincidea cu echipa Națională de fotbal a României. Pe 22 aprilie 1956, la Belgrad, România reușea un rezultat senzațional cu Iugoslavia, 1-0 prin golul lui Cacoveanu. Iugoslavia nu mai pierduse acasă de 5 ani! În primul 11 al Naționalei au fost prezenți nu mai puțin de 9 jucători de la CCA: Voinescu, Zavoda II, Apolzan, Onisie, Bone, Cacoveanu, Zavoda I, Alecsandrescu și Tătaru.

La nivel de club, în 1950, Ion Vasilov cucerește titlul de campion național la box, primul din istoria secției. Începe dominația pe plan național a secției de motociclism (18 titluri), care va continua încă 7 ani.

În 1956, primul record mondial al clubului militar – stabilit de Iolanda Balaș în proba de săritură în înălțime (primul din cele 14 recorduri mondiale, câte au intrat în palmaresul acestei atlete de excepție). Tot în același an, primul titlu de campioană națională pentru echipa de baschet, cu 42 de puncte de 44 posibile, printre protagoniști: Mihai Nedef, Florin Burada, Dumitru Florea, Ioan Testiban.

Anii ’60

Palmares:
Liga 1: 1960, 1961, 1968

Cupa României: 1962, 1966, 1967, 1969

Echipa de bază: Carol Haidu – Mircea Petescu, Bujor Hălmăgeanu, Lajos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae, Emerich Jenei, Vasile Negrea, Carol Creiniceanu, Gavril Raksi, Gheorghe Constantin, Florea Voinea

5 decembrie ’61 – CCA devine Steaua

Clubul își schimbă denumirea, transformându-se din Casa Centrală a Armatei în Clubul Sportiv al Armatei (CSA), primind totodată și denumirea ”STEAUA”, denumire sub care avea să facă istorie!

După un sezon foarte slab, aveam să terminăm campionatul pe locul 9, pe 8 iulie 1962, în faţa a 80.000 de spectatori, pe stadionul „23 august” Steaua câștigă a 6-a Cupă, după o pauză de 5 ani. Steaua întâlnea pe Rapid în finală și avea să se revanșeze pentru înfrângerile din campionat, câștigând Cupa cu scorul de 5-1 (2-1).

Echipa care a adus Cupa după 5 ani: Voinescu – Vasile Zavoda, Dragoş Cojocaru, Gh. Staicu – Jenei, Ion Crisan – Raksi, Constantin, Florea Voinea, Viorel Mateianu, Nicolae Tătaru. Antrenor: Gheorghe Popescu

În sezonul 1965/1966, Steaua termină cel mai jos în clasament din istorie, pe locul 12, cu nicio victorie în deplasare, dar fără gol primit în Cupă, pe care o câştigă, 4-0 cu UTA.

Echipa Stelei în acel meci: Vasile Suciu, Mircea Petescu, Emeric Jenei, Dumitru Nicolae, Lajos Sătmăreanu, Vasile Negrea, Dumitru Popescu, Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Florea Voinea, Gavril Raksi.

Pe 2 iulie 1967, Steaua câştiga din nou Cupa României, cu 6-0, în faţa celor de la Foresta Fălticeni.

Echipa câştigătoare: Carol Haidu, Lajos Sătmăreanu, Emeric Jenei, Dumitru Nicolae, Bujor Hălmăgeanu, Dumitru Popescu, Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Florea Voinea, Vasile Şoo.

În primul an al lui Ştefan Covaci ca antrenor, Steaua cucereşte din nou titlul, în ediţia cu numărul 50 de campionat, sezonul 1967/1968, ceea ce avea să fie singurul titlu în 14 ani.

Sezonul 1968/1969 este cel în care debutează Anghel Iordănescu la Steaua, pentru care joacă în 2 meciuri.

Pe 22 iunie 1969, Steaua câştiga a noua Cupă din istorie, 2-1 cu Dinamo, cu jucătorii: Vasile Suciu, Lajos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae, Bujor Hălmăgeanu, Iosif Vigu, Dumitru Dumitriu, Vasile Negrea, Nicolae Pantea, Florea Voinea, Gheorghe Tătaru, Carol Creiniceanu.

Golul 1000 în Divizia A

Florea Voinea este marcatorul golului cu nr. 1.000 pentru Steaua în Divizia A. Golul 1.000 a venit în sezonul 1969-1970, pe 30.11.1969, în minutul 78 într-un meci cu Dinamo Bacău câștigat de Steaua cu 8-0.

În 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma atleta Iolanda Balaș cucerește medalia de aur, stabilind cu această ocazie și un nou Record Olimpic la săritura în înălțime – 1,85 m.

La Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 1964, Iolanda Balaș devine pentru a doua oară campioană olimpică, stabilind și un nou record olimpic.

Anii ’70!

Palmares:
Liga 1 : 1976, 1978

Cupa României: 1970, 1971, 1976, 1979

Echipa de bază: Vasile Iordache – Teodor Anghelini, Ștefan Sames, Florin Marin, Iosif Vigu, Radu Troi, Ion Dumitru, Marcel Răducanu, Anghel Iordănescu, Gheorghe Tătaru, Viorel Năstase

A 10-a Cupă

Pe 26 iulie 1970, STEAUA câştiga a zecea Cupă a României, în faţa lui Dinamo, pe care o învingea cu acelaşi scor ca în anul precedent, 2-1.

🏆 Astăzi, STEAUA are 20 de Cupe ale României.

🏟 Meciul se juca pe Stadionul 23 August, cu 30.000 de oameni în tribune.

Ştefan Kovacs juca cu V. Suciu, Gh. Cristache, L. Sătmăreanu, M. Ciugarin, Vigu, D. Dumitriu, Naom, C. Ştefănescu (Negrea 60’), Fl. Voinea, A. Iordănescu, Creiniceanu (Mirăuţă 65’).

Dumitru Nicolae Nicuşor juca cu Cavai, Cheran, L. Nunweiller (M. Stoenescu, 46), C. Dinu, Deleanu, Sălceanu, R. Nunweiller, Pîrcălab, M. Lucescu, Dumitrache, Haidu (Both 64’).

Arbitru: Gheorghe Limona (Bucureşti).

⚽ Au marcat: Fl. Voinea (7’, 56’) / Dumitrache (79’).

Până în finală, Steaua trecea de Rulmentul Bârlad, Sportul Studenţesc, UTA şi FC Argeş.

Cel mai utilizat jucător în sezonul de campionat 1969/1970 era Lajos Sătmăreanu, cu 29 de meciuri, urmat de Costică Ştefănescu, cu 28. Iordănescu juca în doar 5 partide.

În victoria cu 8-0 în faţa Bacăului, Fl. Voinea reuşea golul 1000 al Stelei în Divizia A. UTA câştiga campionatul în acel an, ultima oară din istorie, iar Steaua termina pe locul 3.

Roș-albaștrii” aveau să își apere din nou trofeul un an mai târziu, câștigând pentru al treilea an consecutiv finala în fața marei rivale.

STEAUA își construiește un nume în Europa

În sezonul 1971/1972 al cupelor europene, STEAUA întâlnea pentru prima dată Barcelona, în turul doi al Cupei Cupelor.

În tur, roș-albaștrii o învingeau, pe Camp Nou, cu 1-0 (Năstase 12′), returul de pe 3 noiembrie era adjudecat tot de steliști cu 2-1, și, astfel, Steaua ajungea pentru prima dată în istorie în primăvara europeană.

🏟 Returul se juca pe Stadionul 23 August, cu doar 5000 de oameni în tribune.

Valentin Stănescu juca cu Haidu, Sătmăreanu, Smărăndache, Negrea, Cristache, Naom, Vigu, Pantea (Ștefănescu 68′), Iordănescu, Năstase, Marcu.

Rinus Michels începea cu Reina, Torres, Eladio, Rife, Rexach, Gallego, Fuste, Costas, Asensi, Marcial, Alfonseda.

Arbitru: Pius Kamber (Elveția).

⚽️ Au marcat: Năstase (53′, 60′)/Asensi (50′).

În primul tur, Steaua trecea de Hibernians (0-0, 1-0). În turul trei, dădeam de Bayern, care mergea mai departe după 1-1, la București, și 0-0, la München.

În sferturi, Steaua urma să fie eliminată de Bayern, formație ce îl avea în lot atunci pe Franz Beckenbauer, după 1-1 la București și 0-0 în Germania.

Se naște Templul

Pe 9 aprilie 1974, a fost inaugurat Stadionul STEAUA cu un meci amical împotriva OFK Belgrad, scor 2-2. Construcţia lui începuse în august 1973. Tătaru spărgea gheaţa în minutul 44 al primei reprize, cu un şut din surprindere de la marginea careului de 16 metri şi îl învingea pe Borota reuşind astfel ceea ce avea să rămînă în istorie drept primul gol pe noua arenă, a cincea la acel moment în capitală.

La meci asistau 30.000 de oameni.

🏟 Era primul stadion din România construit special pentru fotbal, fără pistă de atletism, cu gazon foarte aproape de primele rânduri de scaune din tribune. Iniţial, capacitatea a fost de 30.000 de locuri; în 1991, când au fost introduse scaunele, aceasta a scăzut la 27.063.

Constantin Teaşcă şi Gheorghe Constantin jucau cu N. Coman (V. Iordache 80′) – Sătmăreanu, Smărăndache (Ciugarin 50′), Sameş, Nae Ionescu – Iovănescu, I. Dumitru (Tătaru II 40′, Amarandei 80′) – Ion Ion, M. Răducanu, Iordănescu (Dumitriu IV 75′), Vio. Năstase.

Milutin Šoškić începea cu Borota – Bojović, Jokić, Stojanović, Mešanović – Đujić, Krešić – Turudija, Zec, Stefanović, Stevanović.

Arbitru: Kevork Ghemigean (Bucureşti).

⚽ Au marcat : Tătaru II (44’), Vio. Năstase (59’) / Turudija (75’, 82’).

Primul meci oficial s-a jucat pe 28 aprilie 1974, în etapa a 24-a din acel sezon, 2-2 cu Steagul Roşu Braşov.

Debutul lui Tudorel Stoica

În prima etapă din sezonul 1975-1976, debutează Căpitanul, Tudorel Stoica, într-un meci pierdut cu 1-2 cu FCM Reșița.

Născut la Brăila pe 7 septembrie 1954, Stoica a debutat în fotbal la echipele gălățene. Pe 17 august 1975, a debutat la Steaua, într-o partidă cu FCM Reşiţa. Vechimea l-a impus în vestiarul din Ghencea, el preluând, astfel, funcția de căpitan al echipei, după acest criteriu. Pentru Steaua, în competițiile interne și în cupele europene, a evoluat de 368 de ori, marcând 43 de goluri. A câștigat, cu echipa militară, 7 titluri naționale și cinci Cupe ale României, palmares care se completează cu trofee precum Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei. În finala de la Monte Carlo, din februarie 1987, la cel de-al doilea trofeu continental, Stoica nu a mai ratat ocazia de a fi căpitanul stelist.

Unii afirmă că, fără el, Steaua cea Mare n-ar fi putut exista. Alţii spun că echipa ar fi trebuit să se numească Tudorel Bucureşti sau Stoica Bucureşti. E omul care, vreme de un deceniu şi jumătate, a luptat. N-a fost niciodată un mingicar. Rare sunt momentele sale de magie. Însă nimeni nu-şi poate aminti un meci slab al „căpitanului”. Constanţa l-a caracterizat mereu.

Palmaresul Căpitanului:

Steaua Bucureşti

  • Liga I: 1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89.
  • Cupa României: 1975-76, 1978-79, 1984-85, 1986-87, 1988-89.
  • Cupa Campionilor Europeni: 1986.
  • Supercupa Europei: 1986.

Al 2-lea Event

În sezonul 1975/1976, STEAUA reușea eventul după o pauză de 24 ani. Era ediţia de campionat în care roş-albaştrii înscriau de două ori 8 goluri adversarelor, 8-0 cu UTA şi 8-2 cu Olimpia Satu Mare (când Iordănescu marca de patru ori).

🏟 Meciul cu UTA se juca pe 19 octombrie 1975, în Ghencea, cu 25.000 de oameni în tribune, care au văzut 3 goluri marcate în primele 6 minute. Până la sfârşit, steliştii aveau 34 de şuturi spre poartă şi 20 pe poartă.

Emeric Ienei şi Carol Creiniceanu jucau cu Moraru, Anghelini, Agiu, Sameş, Vigu, T. Stoica (Dumitriu IV 62’), Dumitru, Iordănescu, Troi, Botez (Ion Ion 46’), Zamfir.

În acel sezon, antrenorii Nicolae Dumitrescu şi Alexandru Dan îi aveau la dispoziţie pe Stan Gheorghiu – Gabor Biro, Ștefan Kukla, Jeno Pozsonyi, Ștefan Gall, Erhardt Schepp, Lazăr Pîrvu, Ladislau Brosovszky, Flavius Domide, Mircea Axente, Simion Colnic, Viorel Sima, Ioan Bedea, Dorel Cura, Liviu Giurgiu, Ioan Ștefănescu, Gavril Cojocaru.

În finala Cupei, împotriva CSU Galaţi, Iordănescu marca în minutul 75 şi Steaua câştiga a 12-a Cupă din istorie.

Cea mai clară victorie într-o cupă europeană

În primul tur din sezonul 1979/1980, pe 3 octombrie, STEAUA reuşea să stabilească cea mai mare diferenţă de scor într-un meci de-ale sale din cupele europene, 6-0 împotriva elveţienilor de la Young Boys Berna. În tur, scorul a fost 2-2 (T. Stoica, A. Iordănescu).

🏟 Meciul s-a jucat pe Stadionul Steaua, în faţa a 6700 de spectatori.

Steaua Bucureşti: Vasile Iordache (70’ Rică Răducanu), Ștefan Sameș, Ion Niţu, Teodor Anghelini, Mario Agiu, Vasile Aelenei, Constantin Zamfir (63’ Gabriel Zahiu), Tudorel Stoica, Marcel Răducanu, Ion Dumitru, Adrian Ionescu. Antrenor: Gheorghe Constantin.

Young Boys Berna: Walter Eichenberger, Köbi Brechbühl, Rolf Zahnd (22’ Jean-Marie Conz), Kurt Feuz, Martin Weber, Charles Zwygart, Hansjörg Lüdi, Alfred Hußner, Thomas Zwahlen, Roland Schönenberger, Kudi Müller. Antrenor: Timo Konietzka.

Arbitru de centru: Tolal Tokat (Turcia).

⚽ Au marcat: Ion Niţu (1’), Ștefan Sameș (7’, 65’), Vasile Aelenei (47’), Marcel Răducanu (56’), Gabriel Zahiu (72’).

În turul 2 din acel sezon al cupelor europene, Steaua întâlnea FC Nantes în faţa căreia pierdea, 2-3 în Franţa şi 1-2 la Bucureşti.

La nivel de club, printre cele mai memorabile evenimente:

În 1972 vine prima medalie olimpică pentru handbaliștii steliști Ștefan Birtalan, Alexandru Dincă, Cristian Oagu, Gheorghe Gruia, Gavril Kiksid și Werner Stockl – bronz, cu reprezentativa României;

În 1973, Ilie Năstase devine locul 1 în ierarhia mondială și pentru a patra oară ”cel mai bun sportiv al României”. Este primul sportiv din istoria ATP care avea să fie lider mondială.

În 1976, România, cu 7 sportivi militari în echipă, se califică pentru prima dată în grupa A a Campionatului Mondial de Hochei;

Anii ’80

Palmares:
Liga 1 ’85, ’86, ’87, ’88, ’89
Cupa României ’85, ’87, ’89
CCE ’86
Supercupa Europei ’86

Echipa de bază: Helmuth Duckadam – Dan Petrescu, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Tudorel Stoica, Loţi Boloni, Gheorghe Hagi, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Gabi Balint

Pe 23 august 1983, Marius Lăcătuș debutează în tricoul Stelei la numai 19 ani într-un meci cu CS Târgoviște, 1-1. Cu 10 trofee de campion, 6 Cupe, 3 Supercupe, Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei, Lăcătuș e departe cel mai titrat jucător din fotbalul românesc. Cu 481 de meciuri oficiale, Lăcătuş este jucătorul cu cele mai multe meciuri disputate pentru Steaua în toate competițiile. Cu el pe teren ”roș-albaștrii” au pierdut numai 63 de partide.

Pe 12 iunie 1985, Steaua obține, în semifinalele Cupei României, cel mai categoric succes în derby-urile cu Dinamo de până atunci (pe 4 aprilie 1998, Steaua mai reuşea un 5-0 împotriva lui Dinamo, de data aceasta în campionat). ”Roș-albaștrii” se impun cu 5-0, marcatori Balint, Lăcătuş si Piţurcă.

Pe 19 iunie 1985, Steaua se impunea în partida cu SC Bacău, 1-0, prin golul marcat de Ladislau Boloni. ”Roș-albaștrii” câștigau cel de-al zecelea titlu, primul după o așteptare de 7 ani, şi îsi puneau prima stea pe tricou.

Pe 16 aprilie 1986, STEAUA a întâlnit-o pe Anderlecht, în returul semifinalelor Cupei Campionilor Europeni. În tur, belgienii se impuseseră cu 1-0, gol Enzo Scifo, dar returul avea să aducă o victorie entuziasmantă a roş-albaştrilor cu 3-0, în unul dintre cele mai bune meciuri ale lor, 10-3 fiind raportul şuturilor la poartă.
Meciul s-a jucat pe Ghencea, cu 30.000 de oameni în tribune.

Emeric Ienei juca cu Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu (Weissenbacher 89’) – L. Bălan. T. Stoica, Bölöni, Balint (M. Radu II 87’) – Lăcătuş, Piţurcă.
Arie Haan începea cu Dirk Vekeman, Georges Grün, Morten Olsen, Luka Peruzovic, Henrik Andersen, Per Frimann, René Vandereycken, Enzo Scifo, Frank Vancauteren, Juan Lozano, Erwin Vandenbergh.
Arbitru: Volker Roth (RFG).
Au marcat: Piţurcă (4’, 71’) şi Balint (23’).

Tudorel Stoica, căpitan STEAUA: „Acel meci cu Anderlecht reprezintă ceea ce în fotbal se întâmplă atât de rar, adică meciul perfect. Am jucat incredibil, am marcat repede, am pasat, am dat drumul la acţiuni în viteză, a fost formidabil”.
Urma finala cu Barcelona de pe Ramón Sánchez Pizjuán.

La 7 mai 1986, STEAUA câștiga cel mai important trofeu la nivel european și singurul câștigat de o echipă din România, Cupa Campionilor Europeni, atunci când o învingea pe Barcelona cu 2-0, după loviturile de departajare.
Meciul se juca pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, în fața a 45.000 de oameni.

Emeric Ienei îi folosea pe Helmuth Duckadam, Ștefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu, Lucian Bălan (Anghel Iordănescu 72′), Laszlo Boloni, Mihail Majearu, Gabi Balint, Marius Lăcătuș, Victor Pițurcă (Marin Radu II 112′).
Antrenorul Terry Venables juca cu Urrutti, Gerardo, Migueli, Alesanco, Julio Alberto, Victor, Bernd Schuster (Moratalla 84′), Marcos, Pedraza, Archibald (Pichi Alonso 111′), Carrasco.
Arbitru: Michel Vautrot (Franța).
Loviturile de la 11 metri:
❌ Majearu,
❌ Alexanko,
❌ Boloni,
❌ Pedraza,
✔️ Lăcătuș,
❌ Alonso,
✔️ Balint,
❌ Marcos.

Duckadam a devenit primul portar din istoria fotbalului care a reușit să apere patru lovituri de departajare consecutive într-un meci oficial și a intrat în Cartea Recordurilor, iar Iordănescu era primul care câștiga Cupa Campionilor din dubla ipostază de jucător-antrenor.
Până în finală, Steaua a trecut de Vejle BK (1-1, 4-1), Honved Budapesta (1-0, 4-1), Kuusysi Lahti (0-0, 0-1) și Anderlecht (1-0, 3-0).

Pe 14 decembrie 1986, la ora 5:00 dimineaţa la Bucureşti, STEAUA juca la Tokyo în faţa argentinienilor de la River Plate în Cupa Intercontinentală. Meciul a fost pierdut de stelişti cu 0-1.
Partida s-a jucat pe stadionul Naţional din Tokyo, cu 62.000 de oameni în tribune.

Anghel Iordănescu îi folosea pe Stîngaciu – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Weissenbacher – Bărbulescu (Majearu 70’), Stoica, Bălan, Balint – Lăcătuş, Piţurcă.
Argentinienii jucau cu Pumpido – Gordillo, Gutierrez, Ruggeri, Montenegro – Enrique, Gallego, Alonso, Alfaro (Sperandio 68′) – Alzamendi, Funes
Antrenor: Hector Rodolfo Veira.
Arbitru: Jose Luis Martinez Bazan (Uruguay).
A marcat: Alzamendi (28’).

Steaua a avut un gol marcat regulamentar, atunci când, în minutul 17, Belodedici a primit mingea de la adversar şi l-a executat pe Pumpido, dar arbitrul de tuşă a semnalizat în mod eronat off-side. Tot restul meciului a reprezentat o dominare teritorială a Stelei, dar scorul a rămas 1-0 pentru River.
5 dolari a fost diurna jucătorilor stelişti pentru deplasarea din Japonia, de unde majoritatea s-au întors cu câte un aparat video.

Pe 24 februarie 1987, golul lui Hagi, care era la primul meci pentru STEAUA, contra lui Dinamo Kiev le-a adus roş-albaştrilor cel de-al doilea trofeu european, după Cupa Campionilor în ’86, Supercupa Europei.
Meciul s-a jucat pe Louis II din Monte Carlo, cu 9000 de oameni în tribune.

Anghel Iordănescu îi folosea pe Stîngaciu – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan, T. Stoica, Boloni, Hagi (Balint, 84’) – Lăcătuş (Majearu, 89’), Piţurcă.
Valeri Lobanovski începea cu Viktor Chanov – Volodymyr Bessonov, Vasiliy Rats, Oleg Kuznetsov, Sergei Pavlovich Baltacha – Andriy Bal, Pavel Yakovenko, Alexei Mikhailichenko, Aleksandr Zavarov – Igor Belanov, Oleg Blokhin.
Arbitru: Luigi Agnolin (Italia).
A marcat: Gheorghe Hagi (44’).

Raportul şuturilor spre poartă este de 15-10, pe poartă 7-4, iar raportul cornerelor este de 10-1 în favoarea Stelei.
Adversara Dinamo Kiev cucerise, în 1986, Cupa Cupelor, învingând în finală pe Atletico Madrid cu 3-0. Câştigase, până în acel moment, 10 titluri ale Uniunii Sovietice şi 7 Cupe. Echipa, care era formată, în mare, din titularii echipei naţionale a Uniunii Sovietice, jucase, până atunci, 4 sferturi de Cupa Campionilor (1973, 1976, 1982 și 1983) şi o semifinală (1977).

STEAUA încheia sezonul 1986/1987 neînvinsă, cu un avans, față de Dinamo, de 15 puncte și doar 17 goluri primite. Piţurcă termină pe locul 2 la golgheteri, cu 22 reuşite, după Cămătaru, Gheata de Aur în acel sezon.

Pe 7 septembrie 1988, STEAUA reuşea cea mai categorică victorie în deplasare, în cupele europene, 1-5 cu Sparta Praga. Era abia primul meci din campania care avea să ne ducă, din nou, în finala Cupei Campionilor Europeni.
Meciul se juca pe stadionul Letnej din Praga, cu 22.000 de oameni în tribune.

Anghel Iordănescu şi Dumitru Dumitriu îi foloseau în acel meci pe Silviu Lung, Dan Petrescu, Ştefan Iovan, Miodrag Belodedici, Nicolae Ungureanu, Tudorel Stoica, Gheorghe Hagi, Iosif Rotariu, Ilie Dumitrescu (Gavril Balint 74’), Marius Lăcătuş, Gheorghe Pena (Lucian Măstăcan 84’).
Cehii jucau cu Jan Stejskal, Julius Bielik, Ján Orgonik, Václav Nemecek, Petr Vrabec, Petar Novak, Michal Bilek, Jozef Chovanec, Vitezslav Lavicka, Tomas Skuhravy, Roman Kukleta (Horst Siegl 46’). Antrenor: Jozef Jarabinski.
Arbitru: Carlos Da Silva Valente (Portugalia).
Au marcat: Kukleta (20’) / Lăcătuş (28’, 45’), Hagi (78’, 88’), Stoica (86’).

în retur, scorul a fost 2-2.

Al doilea adversar în drumul spre finală era Spartak Moscova pe care o învingea, la București, cu 3-0, statistica arătând, la finalul meciului, 22-9 şuturi pe poartă şi 11-3 raportul cornerelor.
Meciul se juca pe 26 octombrie 1988, în Ghencea, cu 30.000 de fani în tribune.

Anghel Iordănescu și Dumitru Dumitriu jucau cu Silviu Lung, Dan Petrescu, Ștefan Iovan, Miodrag Belodedici, Nicolae Ungureanu, Tudorel Stoica (cpt.), Iosif Rotariu, Ilie Dumitrescu, Gheorghe Hagi, Marius Lăcătuș (Lucian Bălan 85′), Victor Pițurcă (Gabi Balint 71′).
Konstantin Boşkov juca cu Rinat Dasaev, Iuri Susloparov, Aleksandr Bubnov, Dimitri Gradilenko, Victor Pasulko, Evgeni Kuzneţov, Igor Şalimov, Fedor Cerenkov, Aleksandr Mostovoi, Veleri Şmarov (Povaliaev 57’), Sergei Rodionov (Andrei Ivanov 46’).
Arbitru: Rosario Lo Bello (Italia).
Au marcat Ilie Dumitrescu (33′) și Gheorghe Hagi (58′, 70′ pen).

Returul de la Moscova se joacă pe o temperatură de -15°C, pe un teren îngheţat bocnă, dar roș-albaștrii se impun şi aici, cu 2-1, prin golurile lui Lăcătuş (11’) şi Balint (90’). Până în finala de pe Camp Nou cu AC Milan, STEAUA mai trecea de IFK Göteborg şi Galatasaray.

Pe 5 aprilie 1989, STEAUA o întâlneşte pe Galatasaray în semifinalele Cupei Campionilor Europeni şi o învinge, la Bucureşti, cu 4-0. Scorul din retur era 1-1, iar roş-albaştrii ajungeau, din nou, în finala CCE.
Meciul se juca în Ghencea, cu 25.000 de suporteri în tribune.

Anghel Iordanescu joacă cu Lung, Petrescu, Bumbescu, Iovan, Ungureanu (Balint 64’), T Stoica, Rotariu, Hagi, I Dumitrescu, Lăcătuş (Bălan 86’), Piţurcă.
Mustafa Denizli începe cu Zoran Simovic, Ismail Demiriz, Yusuf Altintaş, Cüneyt Tanman, Semih Yavakuran, Erhan Önal, K.Savas Demiral, B. Savas Koc, Cevat Prekazi, Ugur Tütüneker, Tanju Çolak.
Arbitru: Vitor Fernandes (Portugalia).
Au marcat: Dumitrescu (8’), Hagi (40’), Petrescu (69’), Balint (73’).

La meciul tur, turcii au cumpărat un bilet cu un video, iar returul au vrut să îl joace la Köln, acolo unde ar fi fost susținuți de 50.000 oameni. Returul s-a jucat, totuşi, la Izmir, iar meciul s-a terminat 1-1 (Cüneyt 36’/ I Dumitrescu 39’), deşi Piţurcă a marcat un gol regulamentar, cu ceafa, anulat de arbitru care nu a văzut faza.

La 24 mai 1989, STEAUA ajungea din nou în ultimul act al Cupei Campionilor Europeni. Milanul, care pe atunci avea tripleta olandeză Rijkaard – Gullit – van Basten, a câştigat cu 4-0, fără drept de apel.
Meciul s-a jucat pe stadionul Camp Nou, cu 97.000 de spectatori în tribune, dintre care peste 80.000 erau italieni.

Anghel Iordănescu începea cu Lung – Dan Petrescu, Bumbescu, Iovan, Ungureanu – T. Stoica, D. Minea, Hagi, Rotariu – Lăcătuş, Piţurcă.
AC Milan îi avea în teren pe Galli – Tassotti, Baresi, Costacurta, Maldini – Colombo, Rijkaard, Donadoni, Ancelotti – Gullit, van Basten. Antrenor: Arrigo Sacchi.
Arbitru: Karl-Heinz Tritschler (RFG).
Au marcat: Ruud Gullit (18’, 38’), Marco van Basten (28’, 46’).

Anghel Iordănescu declara: „Nu ar fi prea multe de spus despre acel meci. Nu cred că, la acea oră, vreo altă echipă europeană o putea în­vinge pe Milan. Avea trei jucători fantastici, tripleta olandeză, iar aceş­tia te măcinau până cedai definitiv. S-ar putea să fi intervenit şi o oarecare stare de oboseală sau uzură în echipa noastră, dar, mă văd nevoit să repet, adversarul nu ne-a lăsat nici o şansă”.

În etapa a XVI-a din sezonul 1988/1989, pe 7 decembrie, STEAUA învingea Corvinul Hunedoara cu scorul de 11-0, aceasta fiind cea mai categorică victorie a noastră în campionat.
Meciul s-a jucat pe stadionul Ghencea.

Steaua începea cu: Lung, Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu, Stoica, Belodedici, Hagi, Rotariu, Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Anghel Iordănescu.
Din lotul celor de la Corvinul făceau parte: Ioniţă, Bardac, Cocan, I. Petcu, Klein, Suciu, R. Gabor, Bozga, Târnoveanu, Hanganu, Bejenariu, Nicşa, Ilaş, Manolache, Stroia, Nuţă, Rădos, Ocolişan, Haidiner, Bâzoianu, Mesaroş, C. Postolache. Antrenor: Jackie Ionescu.
Au marcat: Hagi x5, Rotariu x2, Lăcătuș x2, Tudorel Stoica și Pițurcă.

La sfârşitul acelui sezon, Steaua câştiga titlul cu nr. 14, terminând campionatul neînvinsă. În acel campionat s-au marcat cele mai multe goluri din istoria primei divizii româneşti, 981, 31 dintre ele fiind înscrise de Gheorghe Hagi.

Pe 9 septembrie 1989, Dinamo întrerupea seria de 104 meciuri fără înfrângerea în campionat a Stelei, începută în 18 iunie 1986.

Anii ’90

Palmares:
Liga 1 ’93, ’94, ’95, ’96, ’97, ’98
Cupa României ’92, ’96, ’97, ’99
Supercupa României ’94, ’95, ’98

Echipa de bază: Dumitru Stîngaciu – Iulian Filipescu, Daniel Prodan, Anton Doboş, Ionel Pirvu, Basarab Panduru, Ilie Stan, Damian Militaru, Constantin Gîlcă, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie

Într-un meci împotriva FCM Bacău (4-1), pe 14 august 1991, a fost inaugurată nocturna pe stadionul Steaua. În acelaşi an, gradenele au fost înlocuite cu tribune, iar capacitatea stadionului a scăzut de la 30.000 locuri, la 27.063.

Pe 20 august 1994, Steaua își trece în palmares și a treia competiție apărută pe plan intern, Supercupa României. ”Roș-albaștrii” o învingeau atunci pe Gloria Bistrița, câștigătoarea Cupei României, cu un gol marcat în minutul 108 de Marian Popa.

Pe 7 decembrie 1994, în ultimul meci din Grupa C a Ligii Campionilor, STEAUA reuşea una dintre cele mai categorice victorii ale sale în deplasare, învingând Hajduk Split, cu 4-1.
Meciul se juca pe Stadionul Poljud din Split, Croaţia, cu 15.000 de oameni în tribune.
Au marcat: Stipe Andrijašević (48′) /Adrian Ilie (12’, 32’), Marius Lăcătuş (23’), Costel Gâlcă (89’).

În acel sezon, UEFA schimbă formatul Cupei Campionilor Europene, iar competiţia, redenumită Liga Campionilor în 1992, are grupe.
Steaua a terminat pe locul 3 în grupă cu 5 puncte, fiind devansată de Benfica (9p) și Hajduk (6p). Ultimul loc a fost ocupat de Anderlecht (4p).

STEAUA reuşeşte prima victorie în Ghencea din grupele UEFA Champions League (Cupa Campionilor Europeni până în 1992) pe 13 septembrie 1995, împotriva lui Glasgow Rangers, printr-un gol de poveste înscris de Didi Prodan. El a şutat de la marginea careului de 16 metri, fără preluare, cu stângul, direct în vinclul din dreapta porții, după o pasă a lui Gâlcă dată direct din corner.
Meciul se juca pe Ghencea, cu 26.000 de oameni în tribune.
A marcat: Daniel Prodan (85’).
Steaua termina grupa C pe locul 3, cu 6 puncte, după ce obţinea o victorie şi un egal cu Glasgow şi alte două egaluri, acasă, cu Juventus şi Borussia.

Pe 13 august 1997, în al doilea tur preliminar de calificare în grupele UCL, STEAUA o întâlnea pe Paris Saint-Germain, finalista din acel an a Cupei Cupelor şi câştigătoarea din anul precedent. Steliştii se impuneau, la Bucureşti, cu 3-2, într-un meci notat de L’Equipe cu 4 stele din 5.
Meciul se juca pe Ghencea, cu 20.000 suporteri în tribune.
Au marcat: Rotariu (54′ pen.), Dennis Şerban (71′) şi Lăcătuş (78′) / Guerin (19′), Maurice (65′).
Steaua avea să câștige acel meci la „masa verde” cu 3-0, pentru că francezii au folosit un jucător care era suspendat. În retur, însă, francezii câştigau cu 5-0 şi se calificau în grupe.

Eliminată de PSG din Liga Campionilor, STEAUA a dat, în Cupa UEFA, de Fenerbahçe, de care a trecut cu 0-0 acasă şi 1-2, în deplasare.
Returul s-a jucat 30 septembrie 1997, pe Stadionul Şükrü Saracoğlu din Istanbul, cu 30.000 de suporteri în tribune.
⚽ Au marcat: Bolic 63’ / Militaru 10’, Ciocoiu 44’.
După meci, echipa a rămas fără autocar, pentru că şoferul a plecat de la stadion, fiindu-i frică de reacţia fanilor.
În următorul tur, Steaua trecea de SC Bastia (1-0, 2-3), pentru ca, în runda 3, să fie eliminată de Aston Villa (2-1, 0-2).

Pe 4 aprilie 1998, STEAUA reuşea cea mai mare diferenţă de scor împotriva lui Dinamo într-un meci de campionat, 5-0. Era confruntarea 100 între cele două echipe. Steaua mai câştigase o dată cu 5-0, pe 12 iunie 1985, în semifinalele Cupei României.
Meciul se juca pe stadionul din Ghencea, în faţa a 15.000 de suporteri.
Pentru Steaua jucau Ritli – Ad. Matei, Răchită, Lincar – Reghecampf, D. Şerban (Coporan 65′), Rotariu, C. Munteanu, Militaru – Lăcătuş (Ciocoiu 65′), Dănciulescu (Hrib 70′). Antrenor: Mihai Stoichiţă
Preda – C. Dobre, Ciobotariu, Fl. Batrânu, D. Florea – Contra, M. Nicolae (R. Voinea 40′), Hîldan, Tâlvan – E. Neagoe (D. Rednic 52′), Mihalcea jucau pentru Dinamo. Antrenor: Viorel Hizo
⚽ Au marcat: Dănciulescu (19’, 65’), Rotariu (35’), D. Şerban (57’), Ciocoiu (87’).
La finalul meciului, Viorel Hizo îşi dădea demisia de la Dinamo, iar câinii terminau campionatul pe locul 6, cu 26 puncte în spatele Stelei, care câştiga al şaselea titlu consecutiv.

STEAUA câștigă titlul cu numărul 20, al șaselea consecutiv, pe 2 mai 1998, în ultima etapă a sezonului, când învinge Gloria Bistrița cu 5-2.
Meciul se juca pe Ghencea, cu 8000 de oameni în tribune.
Mihai Stoichiţă începea cu Ritli – Reghecampf, Ad. Matei, Răchită, Miu – Șerban, Lincar, Rotariu, Munteanu – Lăcătuș, Dănciulescu.
Constantin Cârstea începea cu Câmpeanu – Miszti, Bălăceanu, Rus, Săsărman, Leahu – B. Nicolae, Dăncuș, Zmoleanu – Oană, D. Matei.
⚽ Au marcat: Dănciulescu (5′, 37′), Munteanu (41′), Ciocoiu (62′), Luca (77′) / Oană (35′, 82′).
Steaua și Rapid intrau în ultima etapă cu același număr de puncte, 77, însă rapidiștii aveau avantajul meciurilor directe. Rapid a avut meci la Craiova, unde, deși oltenii ar fi jucat în cupele europene dacă giuleștenii luau titlul, a reușit doar o remiză, 2-2 (Ganea 18′, 26′ / Lupu 41′, Șumudică 87′).

Steaua ratează titlul, însă, pe 16 iunie 1999, atinge o nouă bornă istorică: Cupa cu numărul 20! ”Roș-albaștrii”, calificați în finală după o dublă victorie în fața rivalei Dinamo, se impun la loviturile de departajare în fața Rapidului, 4-2, după ce în timpul regulamentar egalasare în minutul 90, 2-2, prin Belodedici.