Tricoul de joc, sezonul 1965-1966

Mulți dintre iubitorii Stelei se întreabă și astăzi ce s-a întâmplat atunci? Să termini campionatul pe locul 12, cel mai slab din istoria grupării (dacă nu punem la socoteală debutul, încheiat pe 14), dar să cucerești, pentru a șaptea oară, Cupa României și să egalezi, astfel, performanța Rapidului?

Să nu ai nici măcar o victorie în deplasare, din 13 partide, dar să nu primești gol în cinci meciuri disputate în competiția KO? Să ai șase victorii în Divizia A (cele mai puține, alături de Crișul Oradea), dar să învingi cu 5-1, 4-0 sau 6-0?

Cel mai negru sezon din istorie se sfârșește la mijloc de iulie, Steaua fiind bucuroasă că linia s-a tras exact sub ea, având doar patru goluri în plus în balanța „marcate-primite”. Petrolul Ploiești este campioana acelui sezon, fiind urmată de Rapid și Dinamo.

Dacă în campionat lucrurile au mers din rău în mai rău, în Cupă a părut că joacă altă echipă. În martie 1966, Steaua trecea de Victoria Călan, cu 3-0. Urma meciul cu Soda Ocna-Mureș, 2-0, apoi victoria cu Dinamo, 2-0, din sferturi. În semifinale, băieții lui Ilie Savu dădeau peste Rapid, dar nu erau probleme: 1-0, pauză, 3-0, final. Și venea marea finală, la mijloc de iulie, pe stadionul 23 August: 30.000 de oameni la meciul cu UTA. Galop de sănătate, Raksi (de două ori), Voinea și Sătmăreanu punctau contra unei echipe din care făceau parte Igna, Domide sau Pantea.

Lot Stelei

Portari: Carol Haidu, Vasile Suciu
Fundași: Dumitru Antonescu, Bujor Hălmăgeanu, Dumitru Nicolae, Lajos Sătmăreanu,
Mijlocași: Carol Creiniceanu, Imre Jenei, Dumitru Manea, Vasile Negrea, Mircea Petescu, Dumitru Popescu,
Atacanți: Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Cornel Pavlovici, Gavril Raksi, Florea Voinea
Antrenor: Ilie Savu, Francisc Zavoda (secund)

Sezonul 1965-1966

#spiritdeluptă