Tricoul de joc, sezonul 1950

Din 1950 până în 1957, campionatul se va desfășura în sistemul primăvară-toamnă.

Imediat după debutul noului sezon, pe 24 martie 1950, clubul își schimbă din nou denumirea, din CSCA devenea CCA, nume sub care începea adevărata istorie a Stelei.

CCA 3-1 Flamura Roşie Arad, finala Cupei României 1950
Sus: Balint, Apolozan, Bone, Drăgan, Serfozo, Moldoveanu
Jos: Zavoda I, Rodeanu, Voinescu, Zavoda II, Roman

După 22 etape disputate, Flamura Roșie Arad este campioană, iar CCA reuşeşte cea mai bună clasare de la înființare, un loc 5, și câştigă a doua Cupă a României, după cea din anul precedent.

Pe 26 noiembrie 1950, în faţa a 25000 oameni pe stadionul Republicii, antrenorul Francisc Ronnay începea finala cu Flamura Roșie Arad, echipă pe care Steaua nu reușise să o învingă în cele două meciuri de campionat, cu Voinescu în poartă, care nu jucase nici un minut pentru echipă, debutând direct în finală, Zavoda II, Apolzan – Rodeanu, Balint, Bone – Zavoda I, Roman, Drăgan, Serfözö, Moldoveanu. Apolzan din penalty, Roman și Moldoveanu reușesc să înscrie, iar meciul se termină 3-1.
Până în finală, roș-albaștrii au trecut de PCA Constanța (0-3), CSU Iași (2-4), Dinamo Brașov (4-2) și Locomotiva Sibiu (0-2).