Represiune împotriva represiunii

19 noiembrie 2019

Ne aflăm într-un sătuc uitat de lume, un sătuc ce numără aproximativ 1.500 de locuitori, în mod oficial. Neoficial, este probabil ca alte câteva suflete să nu aibă în posesie o carte de indentitate, astfel încât să fie luate în calcul la numărătoare. Posibil ca unii dintre aceștia să fie chiar cei care fac obiectul rândurilor ce vor urma.

Povestea începe undeva pe DN64, unde doi tineri polițiști încearcă să oprească o autoutilitară, numai că șoferul refuză să se conformeze. Apoi, aceștia decid să urmărească mașina ce se îndreaptă spre locul acțiunii, satul Călina.
Cei doi sfârșesc prin a ajunge la destinație, unde sunt așteptați de localnici, deposedați de armamentul din dotare, bătuți, sechestrați și umiliți. Ba chiar sunt voci care afirmă că pistoalele din dotare au fost folosite de către agresori împotriva posesorilor lor.

După aproximativ 24 de ore, agresorii sunt vizitați de către trupele speciale, pentru a fi ridicați și predați justiției. Problema apare, în momentul când respectivii, pe numele cărora au fost emise mandate de aducere, nu vor să părăsească locuința. Ba mai mult, aceștia sunt protejați de către familie și apropiați, lucru ce contravine legilor în vigoare.

Această „protecție” oferită de către apropiați se transformă foarte ușor, mai ales în cazul acestor minorități, într-o adevărată rezistență, ce implică de cele mai multe ori atât arme de foc, cât și arme albe. Surprinzător și șocant, în același timp, este faptul că aceia prezenți acolo pentru a extrage și a duce în fata Justiției niște persoane care au încălcat legea cu adevărat, dau înapoi în fața infractorilor sau a elementelor realmente perturbatoare.

Ne permitem această remarcă, tocmai pentru că există o mare diferență în ceea ce privește modul de acțiune între probleme cu adevărat importante și cele care, credem noi, sunt inventate.


16 noiembrie 2019

Ne întoarcem puțin în timp, în urmă cu o săptămână, pentru că am vrea să amintim, dacă tot suntem aici, de maniera în care suporterii ploieșteni au fost tratați la Pitești.
Există o serie de filmări, realizate de către oamenii ce locuiesc în zona unde cei care urmau a asista la un meci de fotbal, au fost culcați la pământ și încătușați. Practic, au asistat la un „circ” gratuit, „orchestrat” de către forțele de ordine. Din păcate, știm prea bine că astfel de lucruri sunt aproape o regulă pentru autorități, când vine vorba de suporteri și, deseori, se ajunge să nu se țină cont de lege. Dar oare este corect, pentru cei care nu fac parte din lumea aceasta, să vadă astfel de manifestări ale autorităților și să considere, automat, că suporterii ar fi paria societății?
Revenind la susținătorii ploieșteni, aparent au fost sancționați pentru încălcare legii 61 din 1991, care face referire la adresarea de injurii, expresii jignitoare, amenințări cu acte de violență, provocarea de scandal și aruncarea de obiecte sau substanțe.

Nu știm câte dintre aceste aspecte au fost încălcate de către suporterii Petrolului, însă avem mari dubii în ceea ce privește verticalitatea și echidistanță menținută de autorități, în ceea ce privește modul de operare din seara cu pricina. Însă, putem spune cu certitudine, că în nici una dintre filmările prezentate de către cei aflați la balcoane, în zona respectivă, suporterii echipei de fotbal nu fac altceva, decât să stea întinși pe ciment cu mâinile încătușate la spate. Desigur, lângă ei se remarcă o întreagă desfășurare de forțe, unde întâlnim sirene, mascați, puști, tuburi de gaz și tot ce implică arsenalul celor antrenați să PREVINĂ și să ACȚIONEZE (ce glumă „bună”!), atunci când natura situației o cere.

De cealaltă parte, în satul Călina, trei zile mai târziu, aceleași forțe de ordine se află față în față cu infractori declarați (nicidecum cu unii ce au băut o bere în plus și au făcut, eventual, puțină gălăgie), unde cei ce urmează a fi ridicați ripostează alături de alți membri ai familiei, punând în continuare în pericol siguranța tuturor celor ce participau la conflict.

De asemenea, recitind legea sub incidența căreia petroliștii au fost încătușați și practic nu au avut dreptul să sufle o vorbă, putem spune, judecând după filmările din satul Călina, că unii dintre cei ce locuiesc acolo au încălcat ABSOLUT toate punctele din legea 61 din 1991. Și, atunci, de ce nu au avut parte de un tratament cel puțin asemănător cu cel al suporterilor?

Suntem conștienți că șansele de a ne răspunde cineva sunt infime, însă acest lucru nu schimbă datele problemei și realitatea cu care ne confruntăm, de ani de zile. Acești oameni ai legii, despre care cetățenii cred că îi apără, sunt, de fapt, deseori fricoși și se ascund după multe acțiuni orchestrate, care duc la etichete false pentru unele categorii de persoane, precum suporterii.

Pentru că, nu-i așa?, suporterul este și va rămâne un element de care societatea „trebuie” să se ferească.
Așadar, domnilor, de ce nu acționati în spiritul legii, indiferent de situațiile în care sunteți puși?
De ce vă concentrați represiunea asupra celor ce au o pasiune?
De ce vă este frică de clanuri ale minorităților etnice și interlopilor?
De ce nu folosiți armamentul din dotare și cu alții, când vă este viața pusă în pericol?

Oare un tub de plastic, această „armă periculoasă”, care face atât „rău”, cum ar fi fluturarea unui steag este mai periculos decât o furcă îndreptată către voi?

SUD STEAUA,
REPRESIUNE ÎMPOTRIVA REPRESIUNII

Sursă poză: mediafax.