Interviu Cosmin Bidilici, ciclist CSA Steaua

Andrei Cosmin Bidilici s-a născut pe 8 mai 1984, în Bucureşti.

Evitam să fiu din nou elite pentru că știam ce înseamnă asta. Câte sacrificii trebuie făcute, câte ore trebuie petrecute în șa, cât de mult înseamnă o alimentație corectă, odihna etc.

Rezltatele lui Cosmin Bidilici în 2018: locul 2 la Circuitul Național din Ungaria, locul 1 la Velotur Sălaj, locul 2 la Concursul național din Grecia, locul 4 la RGT Seciu, locul 1 la Circuit comuna Cristian, locul 1 la Turul Municipiului Deva etapa B, locul 1 la categorie la Alexandru cel Mare – Grecia, locul 2 la RGT Titi Aur.

Spune-ne, pentru început, cine este Cosmin Bidilici?

Salut! Mă numesc Bidilici Cosmin, am 35 ani și lucrez într-o companie multinațională de 13 ani.

Care e sursa dragostei tale pentru ciclism?

Am iubit bicicleta de mic, dar am primit una abia pe la vârsta de 15 ani. Ai mei o duceau foarte greu cu banii, iar posibilitățile erau limitate, din păcate. Prima bicicleta am primit-o cadou din partea unui prieten de familie, când a văzut cât de mult sufeream că nu aveam și eu una. Deși eram destul de mare, îmi dădeau lacrimile când vedeam alți copii cu biciclete prin față blocului. Am suferit foarte mult din cauza asta, amintirile încă sunt foarte vii în sufletul meu. Pe vremea aceea, ajunseseră și în România bicicletele de tip MTB. Venirea acestora nu m-a făcut decât să îmi doresc și mai mult una.

Care e poveste venirii tale la STEAUA?

În 2006, am renunțat la ciclism din cauza unei probleme medicale. Timp de 10 ani, nu m-am urcat pe bicicleta, dar cumva am vrut să rămân pe 2 roți şi am înlocuit bicicleta cu motocicleta. Nu pot spune că am fost satisfăcut, aș da 10 motociclete pe o bicicletă. După 10 ani de pauză, în 2016, vechi prieteni și colegi de la Dinamo începuseră să iasa cu bicicleta la rulaje de 60-70 km, de plăcere, socializare.. De dragul vremurilor apuse. La insistențele lor am încălecat din nou în șa, weekend-urile ieşim cu ei la plimbare. Dacă tot încălecasem din nou în șa, am zis să particip și la niște concursuri naționale la categoria amatori 30-39 ani. Am slăbit 12 kg acumulate în cei 10 ani de pauză și simțeam din nou cum revin emoțiile si cum pulsul se ridica cu cât se apropia primul start. Prima cursa a fost inexplicabil de grea, dacă înainte zburdam pe cățărări, acum nu mai era așa.. Am continuat să mă antrenez și să ies și în cursul săptămânii de câteva ori. Începând din luna mai, până la sfârșitul sezonului am fost în permanență pe podium. Am revenit în forță după 10 ani de pauză, iar la cursele la care luam startul împreună cu categoria elite reușeam să ajung în fața multora la sosire. Spre sfârșitul sezonului, Georgiadis Georgios deja mă dorea la Steaua ca elite. L-am refuzat vreo câteva luni de zile. Tot încerca să mă convingă să mă legitimeaz la Steaua ca elite, căci el era convins că voi face față cu brio, pe o parte din cei elite îi băteam și ca amator. Evitam să fiu din nou elite pentru că știam ce înseamnă asta. Câte sacrificii trebuie făcute, câte ore trebuie petrecute în șa, cât de mult înseamnă o alimentație corectă, odihna etc, etc. Eram conștient că vor fi multe sacrificii de făcut având în vedere și jobul cu norma întreagă. Într-un final, am cedat și am spus DA, mi-am asumat participarea la elite începând cu sezonul 2017 la CSA Steaua.

Care sunt obiectivele tale pentru sezonul 2020?

Îmi doresc să am parte de tot atâtea podiumuri ca și anul acesta. Sunt mulțumit cu ce am realizat anul acesta. La anul, poate îmi voi rezerva niște zile de concediu și pentru participarea la Turul României. Anul acesta, nu am putut onora convocarea, din păcate.

Dacă ai fi, pentru o perioadă, președintele CSA STEAUA, ce ai face pentru a îmbunătăți activitatea clubului de ciclism?

Dacă aș fi președinte la Steaua, aș dori să fac o echipă continentală. Aș investi mai mulți bani în acest sport.

Care au fost cicliștii pe care i-ai admirat în copilărie?

Pe vremea când m-am apucat de ciclism, la putere era Lance Armstrong. Era exemplul meu, probabil exemplul a milioane de pasionați.

Care e cel mai mare vis pe care îl ai în ciclism?

Mi-aș dori ca, la un moment dat, să am atâtea resurse încât să am propria echipă de ciclism.