Interviu Bogdan Coman, ciclist CSA Steaua

Bogdan Coman s-a născut pe 22 martie 1991, la Slănic Prahova.

Inițial, am jucat fotbal. Eram portar la Metalul Plopeni. Visam să ajung să joc pentru Steaua și, mai apoi, pentru Manchester United.

Spune-ne, pentru început, cine este Bogdan Coman?

Bogdan Coman este creștin, soț și, de curând, tată de fată. Am 28 de ani și locuiesc în Brașov din 2013. Am venit aici pentru a face masterul în sport, master pe care nu l-am terminat din motive subiective.
Cu ciclismul, cochetez din 2009, deși, în perioada 2014-2018, am stat pe tușă. Am început la Petrolul Ploiești, sub bagheta domnului Constantin Ciocan, a urmat CS Mazicon și, în 2012, CS Otopeni, antrenor fiind domnul Mircea Romașcanu.
În 2013, a trebuit să decid dacă merg mai departe cu ciclismul sau mă retrag. Am ales varianta din urmă. M-am angajat.
„Problema” este că ciclismul îți intră în sânge și nu îl mai poți scoate. În 2018, am revenit…de data aceasta mai puternic, nu atât fizic, cât psihic.

Care e sursa dragostei tale pentru ciclism?

Povestea este poate amuzantă. Inițial, am jucat fotbal (perioada junioratului), eram portar la Metalul Plopeni. Visam să ajung să joc pentru Steaua și, mai apoi, pentru Manchester United.
Însă, lucrurile au luat o altă turnură.
Vărul meu, Daniel Anghelache, unul dintre cei mai buni cicluri pe care i-a avut România, a câștigat Turul României în 2007, apoi a urmat un sezon în Italia (primul român care a concurat la acel nivel), după care top 10 în Turul Romaniei din 2009.  Practic, el a fost cel care m-a virusat.
Tot el mi-a făcut intrarea la Petrolul.
Oricum, bicicleta mi-a plăcut de mic copil. Pe prima cred că am primit-o pe la 5 ani. Avea o șa din lemn, făcută de tatăl meu. La un moment dat, mergeam la meciurile de fotbal pe bicicletă, 15 km dus, 15 întors. Pentru mine, era mult la vremea aceea. Cine s-ar fi gândit că o să ajung aici?! Eu nu.

bogdan coman
Care e poveste venirii tale la STEAUA?

În 2018, am alergat ca amator, în numele firmei pentru care lucrez, POKA TEHNODENT. La curse, îi tot vedeam pe băieții de la Steaua, pe majoritatea dintre ei îi cunoaștem. Am fost impresionat de modul în care se prezentau la concursuri și de faptul că mai mereu câștigau. De asemenea, mi-a placut enorm atitudinea managerului Georgios Georgiadis. Este unul dintre cei mai dedicați oameni cu care am colaborat. Este o adevărată onoare să îl stiu alături de noi.
La finele unei curse, cred că în august 2018, l-am abordat și i-am spus că vreau să mă alătur echipei. Mi-a zis să continui cu antrenamentele și vedem în iarna. Am tot așteptat să mă caute. În decembrie, m-a sunat. Eram stelist!

Care sunt obiectivele tale pentru sezonul 2020?

Am așteptări mari de la următorul sezon. Vreau să prind lotul național, să alerg cursele importante din România („Mica Buclă”, Turul Sibiului, Turul Bihorului, Szeklerland, curse la care să contribui la succesul echipei) și un Top 3 la Campionatele Naționale de Fond și cele de Contratimp.

Dacă ai fi pentru o perioadă preşedintele CSA STEAUA, ce ai face pentru a îmbunătăți activitatea clubului de ciclism?

Aș căuta să atrag cât mai mulți sponsori și să formez o echipă (atât Stafful tehnic, cât și sportivii), dedicată exclusiv performanței.
România are nevoie de profesioniști.

Care au fost cicliștii pe care i-ai admirat în copilărie?

Primul a fost chiar vărul meu, Daniel Anghelache. Al doilea, Lance Armstrong.
Dan a fost exemplul viu a ceea ce înseamnă să muncești pe brânci pentru visul tău. Când am început activitatea de ciclist, m-a luat sub aripa sa, m-a dăscălit ca și când aș fi fost copilul său. Dacă nu era el, azi nu eram în punctul acesta.

Care e cel mai mare vis pe care îl ai în ciclism?

Pentru mulți poate suna ciudat, pentru mine este măreț: să urc pe prima treaptă a podiumului ținându-mi fiica în brațe!