Tricoul de joc, sezonul 1971-1972

Probabil unul dintre cele mai paradoxale sezoane ale Stelei: niciun debutant în echipă, în jocurile din tur mergându-se numai pe „bătrâni”; până în etapa a noua nu s-a cunoscut înfrângerea, din runda a nouă până în a 14-a nu s-a mai văzut la față victoria; pe 5 decembrie, militarii află că nu mai punctaseră din 24 octombrie.

Echipa se desparte amiabil de Ștefan Covaci, antrenorul cu trofee în fiecare an cât a stat la Steaua. În locul său vine Valentin Stănescu, secondat de același Gică Constantin. În prima etapă, Vigu reușește întâiul gol stagional cu o execuție superbă, Ciugarin greșește și Oblemenco nu iartă, 1-1 cu Craiova. 2-0 cu UTA în minutul 88, steliștii încă se mai îmbrățișează când Domide și Brașovschi egalează.

Echipa termină pe locul noua, la fel ca în 1962. Și cum și din Cupă elevii lui Stănescu fuseseră eliminați rapid de Poli Timișoara cu 2-0, toată lumea vrea să uite cât mai repede acest sezon.

Pe 7 iunie 1972, când Steaua împlinea 25 ani de viață, pe stadionul Republicii, în fața a 20.000 spectatori, trupele de old boys ale militarilor și dinamoviștilor au făcut spectacol pentru a aniversa „borna”. Tătaru I, Bone, Constantin, frații Zavoda, Apolzan, Cacoveanu au învins cu 3-0 echipa lui Ene I, Birtașu, Bartha, Szöke, în fața unei asistențe în delir. Mai mult, ca spectacolul să fie complet, Steaua 1972 a dat piept cu o combinată Dinamo – Rapid. Scorul a fost 6-3, punctând Năstase, Ștefănescu, Iordănescu, Dumitriu (2), Vigu, respectiv Codrea, Dumitrache și Boc.

Valentin Stănescu s-a născut la București, în iarna anului 1922. Considerat unul dintre cei mai buni portari în perioada interbelică, s-a remarcat prin curaj, dar și prin tehnică. A bifat cinci meciuri în poarta echipei naționale, apoi, din 1953, s-a apucat de antrenorat. La Steaua, a venit în vara lui 1971. A adunat, la trupa militară, 45 jocuri pe banca tehnică, cu 19 victorii, 12 rezultate de egalitate și 14 înfrângeri. Pleca pe 14 decembrie 1972, după un Steagul Roșu 0-2 Steaua, devenind tehnicianul echipei naționale, pe care avea să o pregătească în două rânduri.
Stadionul Giulești poartă azi numele său, Valentin Stănescu fiind primul tehnician care aducea titlul de campioană pentru Rapid.

Sezonul 1971-1972

Lot Steaua 1971-1972

Portari: Narcis Coman, Carol Haidu, Vasile Iordache
Fundași: Marius Ciugarin, Gheorghe Cristache, Bujor Hălmăgeanu, Lajos Sătmăreanu, Costică Ștefănescu, Viorel Smarandache
Mijlocași: Vasile Aelenei, Dumitru Dumitriu, Vasile Negrea, Gheorghe Tătaru, Iosif Vigu
Atacanți: Anghel Iordănescu, Ion Naom, Viorel Năstase , Nicolae Pantea, Valentin Stănescu
Antrenori: Valentin Stănescu, Gheorghe Constantin

Steaua în Cupa Cupelor

Primul tur din Cupa Cupelor trebuia să fie unul lejer pentru Steaua, din moment ce adversarul, Hibernians Paola din Malta, era unul necunoscut.

Primul meci al dublei s-a disputata în deplasare, în La Valletta, 10.000 de spectatori fiind prezenţi în tribunele stadionului Ta Qali.
Hibernians La Valletta: Mizzi – Privitera, Mifsud I, Zerafa, Caruana – Micallef, Mifsud II, Thebald, Bonello – Cini, Borg
Steaua: Narcis Coman – Sătmăreanu, Smarandache, Negrea, Cristache – Pantea, Naom, Vigu, Tătaru III (Aelenei 56) – Iordănescu, Viorel Năstase Antr.:Valentin Stănescu
Meciul s-a terminat 0-0, fiind cel mai ruşinos de până atunci, din istoria de 24 de ani a Stelei. Noul antrenor, Stănescu, a modificat conceptual tot ce impusese Covaci. În locul jocului de pase, s-a adoptata un stil spre anglo-saxon, cu doi halfi centrali puternici, dar total rudimentari, Naom şi, mai ales Vigu, şi un stil de joc în care angajarea directă a extremelor, fără elaborarea jocului din linii frânte, să aducă, chipurile, reformare, prin dinamism, aderare la principiile moderne, cu eliminarea timpilor morţi etc.

Returul s-a jucat pe “23 August”, cu 15.000 de spectatori în tribune, iar formaţia lui Valentin Stănescu a obţinut calificarea în turul 2, graţie unui autogol venit în minutul 9.

În sezonul 1971/1972 al cupelor europene, STEAUA întâlnea pentru prima dată Barcelona, în turul doi al Cupei Cupelor. În tur, roș-albaștrii o învingeau, pe Camp Nou, cu 1-0 (Năstase 12′).

“I-am bătut cu 1-0. Atunci au fost călare pe noi, ne-au atacat tot meciul şi au pus o presiune uriaşă pe noi. A fost o fază gândită bine de Iordănescu, l-a găsit bine pe Viorel Năstase şi a marcat de pe la 16 metri. În rest, nu ştiu dacă am mai ajuns de trei ori la poartă. Ne-au ţinut doar în cetrări în viteză şi şuturi la poartă”, povestea Narcis Coman într-un interviu pentru FANATIK.

Returul se juca pe Stadionul 23 August, cu doar 5000 de oameni în tribune.

Valentin Stănescu juca cu Haidu, Sătmăreanu, Smărăndache, Negrea, Cristache, Naom, Vigu, Pantea (Ștefănescu 68′), Iordănescu, Năstase, Marcu.
Rinus Michels începea cu Reina, Torres, Eladio, Rife, Rexach, Gallego, Fuste, Costas, Asensi, Marcial, Alfonseda.
Arbitru: Pius Kamber (Elveția).
Au marcat: Năstase (53′, 60′)/Asensi (50′).

Prima gol a fost marcat de catalani în minutul 50 când Asensi a egalat situația la general. Trei minute mai târziu, Năstase a egalat din penalti. Calificarea a fost decis în minutul 60 de același Năstase, care a marcat golul victoriei, 2 -1 în fața spaniolilor.

Cu această victorie, Steaua a devenit prima echipa românească din istorie care a avansat în faza de primăvara competițiilor europene. Totodată, Steaua a devenit primul club românesc care a reușit să învingă și să elimine în același timp un adversar spaniol.

După dubla de foc cu Barcelona, Steaua Bucureşti a primit un nou adversar imposibil. În sferturile de finală, “militarii” se duelau cu Bayern Munchen, una dintre cele mai puternice formaţii din Europa. În 1972, roș-albaștrii au avut ocazia de a face istorie în Europa, fiind la un pas de semifinalele Cupei Cupelor.

Echipa nucleu a naționalei Germaniei, campioană mondială în 1972, Bayern începea în acel an să câștige șirul trofeelor interne și internaționale pentru care clubul bavarez a devenit atât de cunoscut și iubit în anii 70 în Germania, cât și pe plan internațional.

Turul s-a jucat pe 8 martie 1972, cu 40.000 de spectatori în tribunele stadionului “23 August”. Gheorghe Tătaru a deschis scorul repede, în minutul 17, însă steliştii au suferit după accidentarea lui Anghel Iordănescu, survenită pe finalul primei reprize.

Având o formaţie plină de stele, cu Sepp Maier, Franz Beckenbauer, Uli Hoeness sau Gerd Muller, Bayern Munchen a reuşit să plece de la Bucureşti cu o remiză. “Bombardierul” Muller nu l-a iertat pe Carol Haidu şi a marcat golul egalării în minutul 70.

Returul s-a jucat pe 22 martie 1972, pe “Grunwald”, iar Steaua a încercat să producă o nouă minune. Bavarezii au atacat în valuri, însă Narcis Coman, portarul steliştilor, a prins o nouă zi de excepţie, la fel cum se întâmplase pe “Camp Nou”. Fără experienţă internaţională, formaţia din Ghencea a trebuit să se mulţumească doar cu o remiză albă în Germania de Vest, însă soarta putea să fie alta dacă Anghel Iordănescu nu rata o ocazie imensă pe finalul meciului.

Antrenorul Valentin Stănescu a descria disputele astfel: „Am făcut 1-1 în tur, la București, așa că în deplasare ne-am propus să încercăm imposibilul. Cel mai teamă îmi era de Gerd Müller. Așa că, înainte de meci, l-am luat deoparte pe Smarandache și i-am zis: «Firule, să-ți spun ceva de el». La care Smarandache mi-a spus calm: «Nea Tinele, nu-mi spune nimic. Am să-l întreb eu, pe teren, care ești mă, ăla? Și-i voi spune că al meu e!» Și Gerd Müller al lui Firu a fost! Nu știu dacă în tot meciul a pus piciorul de trei ori pe minge“, avea să-și amintească, după ani, Valentin Stănescu.

În semifinale, Bayern Munchen a fost eliminată de Glasgow Rangers, însă bavarezii au dominat continentul în perioada 1973-1975, când au câştigat de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Steaua a trebuit să aştepte 14 ani pentru o nouă primăvară europeană, însă aceasta a coincis cu succesul istoric obţinut la Sevilla în 1986.

#spiritdeluptă