Tricoul de joc, sezonul 1959-1960

După ce, în sezonul precedent, echipa nu-și adjudecase niciun trofeu, iar ultimul titlu data din 1956, Gică Popescu I și Ștefan Onisie, trecut acum pe banca tehnică, au preluat echipa și au reușit să o repare din mers cucerind un nou titlu de campioană câștigat la pas, cu șapte puncte avans față de a doua clasată, Steagul Roșu Brașov.

Gheorghe Popescu, spunea că, după pierderea printre degete a titlului în ediţia 1958-59, marele stoper care a fost Alexandru „Piţi” Apolzan şi-a strâns coechipierii şi au jurat împreună că vor câştiga următoarele două campionate.  Şi s-au ţinut de cuvânt.

A fost o ediţie în care echipele din provincie au contat mult în desfăşurarea competiţiei. Steagul Roşu a reuşit o incredibilă serie fără înfrângere în primele 15 etape: 7 victorii şi 8 remize! Bacăul, Constanţa şi UTA se menţineau în apropierea primelor locuri. După primele 15 etape, Steaua pierduse trei partide, toate cu 1- 2, la Dinamo, la Steagul Roşu şi la Ştiinţa Cluj, dar, cu 11 victorii şi un egal, era pe primul loc, la un punct distanţă de surprinzătoarea echipă din Braşov. Meciul direct de la Bucureşti a însemnat revanşa faţă de înfrângerea din tur, un 2-1 muncit, dar meritat.  Cum şi celelalte trei urmăritoare au pierdut, etapa a XVI-a a însemnat detaşarea steliştilor. Au urmat trei victorii şi trei egaluri, care au întregit un retur fără înfrângere: 7 victorii şi 4 remize. Cum celelalte echipe nu au reuşit să ţină pasul, CCA a câştigat la o diferenţă confortabilă: 7 puncte şi un golaveraj de 52-25!

Emeric Ienei

0.95 este media de goluri reușite de Constantin în fiecare partidă a acestui sezon, sau, altfel spus, 21 de jocuri și 20 goluri marcate, semn că „Profesorul” începea să devină, încet, marea vedetă a echipei și unul dintre cei mai buni jucători români din toate timpurile.

Din păcate, o singură bilă neagră, 1-3 cu Progresul București, în sferturile Cupei, dar scuza e că viitorii „bancari” aveau să cucerească trofeul. Totuși, până atunci, băieții reușiseră să marcheze 13 goluri în doar două partide (5-0 cu Poiana Câmpina și 8-0 cu Metalul București).

Sus: Cacoveanu, Constantin, Voinescu, Alexandrescu, Raksi, N. Tataru
Jos: Apolzan, Jenei, V. Zavoda, F. Zavoda, Bone

Dubla cu Internazionale Milano

În 1960, CCA avea să joace două meciuri amicale cu Internazionale. Echipa faimosului Helenio Herrera, cu Buffon în poartă, cu legende ca Facchetti, Picchi, Guarneri, Corso, Angelillo, Firmani… La Milano, italienii aveau să învingă cu 3-1, dar au şi pus ochii pe Constantin, pe care au încercat să-l momească. Un transfer afară era imposibil pe atunci. În schimb, Partidul, meşter priceput în toate cele, a găsit de cuviinţă să retragă toate echipele româneşti din competiţiile internaţionale – CCE, Cupa Cupelor, Cupa Oraşelor Târguri (ultimele doua competiţii avea să dea naştere mai târziu Cupei UEFA), precum şi din calificările pentru campionatul mondial din 1962. Motivul? Eliminarea din sferturile de finala ale Campionatului European în fata Cehoslovaciei, cu 0-2 si 0-3. Aşadar, CCA n-a mai apucat să joace în ediţia 1960-61 a CCE. Coincidenţa făcea ca adversara să-i fi fost tocmai campioana Cehoslovaciei, Spartak Hradec Kralove, aşa că s-a pierdut un bun prilej de revanşă. Rămânea amintirea revanşei în faţa lui Inter de la Bucureşti: 2-0.

Pentru Inter începea o perioadă de mari succese – campionate, cupe, cupe ale campionilor europeni. Pentru CCA, se termina deceniul de aur şi urma o perioadă de căutări şi transformări, care avea să coincidă cu noul nume – Steaua.

Tiberiu Bone în luptă cu valorosul fundaș italian Aristide Guarneri (CCA 2-0 Internazionale Milano)

Lotul Stelei în 1960-1961

Antrenor: Gică Popescu I, Ștefan Onisie
Portari: Titus Boroş, Costica Toma, Ion Voinescu
Fundași: Alexandru Apolzan, Traian Ivănescu, Gheorghe Staicu, Vasile Zavoda
Mijlocași: Tiberiu Bone, Emeric Jenei, Nicolae Tătaru, Vasile Mihăilescu
Atacanți: Ion Alexandrescu, Gheorghe Cacoveanu, Teofil Codreanu, Gheorghe Constantin, Gavril Raksi, Francisc Zavoda

#spiritdeluptă