Tricoul de joc, sezonul 1956

De departe 1956 a fost cel mai bun an al echipei din istoria de până atunci. Și asta pentru că cele două probleme – atacurile și jocurile de acasă – par să se rezolve. CCA va termina pe locul doi într-un clasament al meciurilor în care a fost gazdă și pe primul la deplasări, cu șapte victorii și un egal afară, în timp ce înaintarea va avea o medie de 2,66 reușite/meci.

Deja din etapa a 22-a, ziarele scriu că „urmează să se hotărască doar diferența cu care echipa militară va câștiga acest campionat”. Băieții lui Ilie Savu o vor face la patru bătăi față de Dinamo, dovedind că formează, de departe, cea mai bună echipă din campionat, cucerind al patrulea titlu din istorie, după cele din 1951, 1952 și 1954.

În Cupă, după 8-1 în sferturi, cu Energia Galați, unde Constantin a fost cel mai bun om de pe teren, CCA dă piept cu Progresul ICO, în semifinale. Militarii vor afirma că e o joacă de copii, mai ales că în urmă cu trei săptămâni, în campionat, se distraseră cu orădenii, 5-0. Dar Caricaș, fostul lor coechipier, vrea să se răzbune, partida se termină 2-2 și, spre marea dezamăgire a fanilor bucureșteni, ICO merge mai departe.

Dar CCA intrase deja în legendă. Formula Voinescu (Toma) – Zavoda II, Apolzan, V. Dumitrescu – Onisie, Bone – Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu (golgheterul ediției de campionat, cu 18 reușite), Zavoda I, Tătaru era pe buzele tuturor.

La începutul verii, CCA detona prima bombă: miercuri, 23 mai, pe un 23 August ticsit cu 100.000 de oameni, Toma și compania reușeau un rezultat incredibil, 5-1 (3-1) cu englezii de la Luton Town. Motivele pentru care militarii uimiseră erau multiple: Luton venea din Albion, patria care dăduse lumii fotbalul; nicio echipă din Regatul Unit nu mai evoluase, până atunci, în România; englezii veneau de la Moscova, unde se distraseră atât cu Dinamo, 3-1, cât și cu TSKA, 3-0; mai mult, înaintea amicalului, englezii trecuseră de Dinamo București, cu 2-1.
După meci, oficialii lui Luton au lansat o invitație către români de a susține patru jocuri amicale, în toamna aceluiași an, în Anglia.

Lotul Stelei în 1956

Portari: Costica Toma, Ion Voinescu
Fundași: Alexandru Apolzan, Victor Dumitrescu, Traian Ivănescu, Vasile Zavoda
Mijlocași: Tiberiu Bone, Ștefan Onisie, Nicolae Tătaru
Atacanți: Ion Alexandrescu, Gheorghe Cacoveanu, Gheorghe Constantin, Francisc Zavoda

Turneul englezesc

Astfel, pe 16 octombrie 1956, la Londra, CCA o întâlnea pe Arsenal, cu care reușea un rezultat de egalitate, 1-1, marcator Constantin.
Daily Expres titra: „Niciodată, la noi, în Anglia, nu a fost așteptat un gol așa de mult ca cel cu care a egalat Arsenalul. În repriza a doua, CCA a arătat că este o echipă mare, ridicându-se la valoarea despre care a scris presa noastră, după turneul lui Luton Town în România”.
Al doilea amical, al doilea egal, 3-3 cu Sheffield Wednesday, marcatori Alecsandrescu și V. Moldovan (2).
Pe 25 octombrie, învingem din nou pe Luton Town, cu 4-3, marcatori Constantin (2), Alecsandrescu și Onisie.
În ultimul amical, CCA pierde, 5-0, cu Wolverhampton.
Fizic, jucătorii erau epuizaţi, cu patru jocuri în 12 zile, cu schimbări de orașe, hoteluri. În plus, englezii nu concepeau ca CCA să plece neînvinsă din Albion, așa că au facut rost de un arbitru pe măsură. Un 11m inexistent și un ofsaid de 4-5 metri nesemnalizat, și e 2-0 pentru gazde. La vestiare, jucătorii au început să plângă. Cu toate acestea, militarii aveau să reducă din diferență prin Zavoda II, dar golul a fost, firesc, anulat. La final, a contat doar că 45.000 de oameni l-au huiduit pe arbitru și au strigat „I love you, Romania!”.

De la stînga la dreapta: Lt. Col. Ion Aurel, şeful delegaţiei, Onisie, Zavoda I, Dumitrescu, Zavoda II, Constantin, Ivănescu, Moldovan, Voinescu, Tătaru, Cacoveanu, Staicu, Ghibea, Bukossy
Program meci WOLVERHAMPTON Wanderers – CCA (STEAUA Bucuresti) 29.10.1956
Prima pagină a cotidianului „The Star”, care, alături de o poză cu tot lotul,
titra: „Oraşul oţelului englez Sheffield vă urează bun venit”

Sezonul 1956

Pe 11 noiembrie 1956, Casa Centrală a Armatei, cum se numea Steaua în acea perioadă, cucerea al 4-lea titlu de campioană a României, după un sezon fantastic.
Ștefan Dobay, stânga sus, a fost primul antrenor care a cucerit titlul cu militarii fără ca acesta să fi evoluat vreodată ca jucător pentru Steaua.
În acel sezon, a fost și cea mai categorică victorie în deplasare a Stelei împotriva rivalilor de la Dinamo, 4-0.
Tot în acel sezon, Steaua a dat primul golgheter al campionatului românesc, Ion Alecsandrescu. Sfinxul a încheiat sezonul cu 18 reușite.

PozEchipaMVEÎGMGPDGPctComentarii
1CCA București2415366428+3633Cupa Campionilor Europeni
2Dinamo București2413384834+1429
3Știința Timișoara2411764031+929
4Locomotiva București2491054627+1928
5Flacăra Ploiești249964225+1727
6Flamura Roșie Arad249693740-324
7Dinamo Orașul Stalin2495103638-223
8Progresul Oradea24103112945-1623
9Progresul București2486103439-522
10Minerul Petroșani2486102935-622
11Locomotiva Timișoara2459102039-1919Retrogradate
în Divizia B
12Știința Cluj2465132248-2617
13Dinamo Bacău2464142442-1816

#spiritdeluptă