Steaua nu se vinde

Așa a început, pentru mulți dintre noi, dragostea pentru Steaua. O dragoste care nu s-a stins niciodată și nu se va stinge vreodată.

În vechea casă… fie că am mers pentru prima dată împreună cu tatăl, fratele sau vreun unchi, ori cu prietenii din cartier, pentru că nu mai aveam răbdare să vedem pe viu Templul sau pe cei ce ne deveniseră idoli, poate văzuți pentru prima dată la TV: Iordănescu, Răducanu, Lăcătuș sau Didi, în funcție de generația din care fiecare a făcut parte.

Atrași de acel spirit de luptă, pe care mai târziu îl poți înțelege cu adevărat doar dacă ești stelist, ne-am îndrăgostit ireversibil de culorile roș-albastre. Și odată intrat sub pielea ta, roș-albastrul nu mai iese niciodată.

Odată ajunși în Templu, parcă universul s-a schimbat complet și am înțeles ce înseamnă cu adevărat Steaua București. Ce înseamnă ambiția din teren a idolilor noștri și acel vuiet al tribunelor fără de care, parcă, nu mai puteai trăi.

Numărai zilele rămase până când Steaua juca din nou acasă, iar când ziua de meci venea, timpul parcă se oprea în loc. Cartierul învia, totul devenea roș-albastru, iar toată lumea discuta doar despre meciul pe care Steaua avea să îl dispute.

Anii au trecut, copiii au devenit bărbați, însă dragostea pentru Steaua a rămas aceeași. Neclintită. Pentru unii dintre noi, a devenit chiar mai puternică.

Cât despre anii ăștia, care nu au fost tocmai grozavi, ne-au unit și mai mult. Ne-au călit. Au fost ani care au început cu entuziasm, iar apoi au continuat cu promisiuni strâmbe și cu oameni în club care nu au absolut nimic în comun cu Steaua, cu tot ceea ce înseamnă ea sau cu spiritul roș-albastru.

Joi joacă Steaua. În Cupa României. Iar noi, ca atunci când eram copii sau ca în toți anii ăștia de la reactivarea secției de fotbal, vom fi prezenți. Vom fi acolo cu sufletul deschis, așa cum am fost mereu.

Pentru că Steaua înseamnă mai mult, mult mai mult decât le este prezentat noilor generații, prin presă sau pe la TV.

Steaua e sfântă. E mai mare decât unii cu grade și caractere îndoielnice, înseamnă mai mult decât oamenii care au ajuns să tragă frâiele acestui club în ultimii ani. Ei trec. Steaua rămâne.

Într-o zi, soarele va răsări din nou, iar aceste personaje vor exista doar în coșul de gunoi al istoriei. Noi vom fi tot aici, așa cum am fost dintotdeauna.

Noi vom fi acolo, pentru tot ceea ce înseamnă acest club, pentru ceea ce a fost Țop Voinescu, pentru Sătmăreanu, Lăcătuș și ceilalți care au purtat cu atâta mândrie tricoul sfânt.

Pentru că Steaua nu se vinde. Niciodată. Steaua nu se trădează în funcție de interesele financiare. Steaua nu este o marfă expusă pe o tarabă în piață și împinsă de la unul la altul după bunul plac.

Joi, ne vedem acasă. Cu inima și cu roș-albastrul în sânge, cu același entuziasm pe care l-am avut mereu când am fost alături de echipă.