Înainte, STEAUA!

STEAUA a fost întotdeauna mai mult decât echipa de fotbal. A fost, în primul rând, galeria și toate poveștile din jur.
Îmi aduc aminte de copilărie, de atmosfera din cartier când juca STEAUA și de țipetele vecinilor, când STEAUA dădea gol. Chiar dacă nu vedeam meciul și 《băteam》 maidanele la furat de corcodușe, știam întotdeauna cât este scorul, ghidați de reacțiile venite din blocurile din zonă. Am prins tunuri cu apă și multe, multe bătăi. Am prins nunți la care rămâneau brusc numai femei în restaurant, pentru că STEAUA dăduse gol și toți bărbații erau la terasa de peste drum, să vadă reluarea. Am prins înmormântări la care aceiași bărbați erau în spatele bisericii, ascultând meciul la un radio portabil și am prins botezuri la care se mai scapă și câte un „M…e Dinamo”. Am prins zile de iarnă, când ne duceau de la școală să dam zăpadă în fața stadionului și zile de vară, când ne duceau la selecții pentru diverse sporturi.
Am prins declarații pe ziduri, cântece spontane și euforii intense. Dar am prins și lacrimi și tristeți ucigătoare. Momente când aveai senzația că pământul a stat în loc.

STEAUA înseamnă viața noastră, e mereu prezentă, orice am face, oriunde am fi.

Înainte, STEAUA!