Împreună, spre Liga 1

Sunt un băiat născut în 2005. Asta înseamnă că, din păcate, am crescut cu echipa lui Becali, însă mai trist este că asta înseamnă că abia în urmă cu trei ani, pe 1 septembrie 2017, am văzut pentru prima dată Steaua București jucând un meci de fotbal.

În mai puțin de o lună împlinesc 15 ani, totuși eu încă nu am văzut niciodată Steaua în liga 1 sau în cupele europene.
În ciuda faptului că am crescut cu Fcsb, asta nu înseamnă că am ignorat instanțele judecătorești. Chiar dacă în 2014 nu înțelegeam eu mare lucru din acele hotărâri, am înțeles că ceva nu este bine din momentul în care nu am mai văzut fanii pe stadion deoarece fotbalul fără suporteri nu are culoare. Din acel moment, până în 2017, fotbalul românesc nu a mai contat pentru mine. Până în 2017, am urmărit doar meciurile naționalei, diverse meciuri ale Stelei la celelalte sporturi (pentru că Steaua nu înseamna doar fotbal!) și meciuri de fotbal din afara țării.
Totuși, începând cu 2017, mi-am readus și eu aminte cum era să mergi pe stadion să îți susții echipa.

Începând cu 2017, mi-am readus aminte cum e să te bucuri la un gol.

Începând cu 2017, mi-am readus aminte cum e să suferi pentru echipă. Cred că pot număra pe degete meciurile Stelei disputate cu suporteri pe care le-am ratat de la reactivarea secției de fotbal până acum. Toata viața îmi voi aminti de meciurile cu Rapid, când nu puteam adormi cu o seară în urmă, așteptând victoria, fiind și primele derby-uri trăite de mine pe stadion. Când am văzut că la un meci de liga a 4-a s-au strâns peste treizeci de mii de oameni ce creau o atmosferă cum nu mai întâlnești în România, am înțeles că iubirea față de echipă nu este limitată de liga în care se află. Din păcate, Steaua nu a reușit să învinga în acele meciuri și am mai rămas încă un an în liga a 4-a. Deși tristețea a fost mare, tot am continuat să susțin echipa, așa cum ar trebui să facă orice suporter.

În al doilea sezon, nici nu îmi puteam imagina că se poate mai poate rata promovarea. Am plecat la meciul cu Carmen entuziasmat, deja cu gândul la liga a 3-a și nu mă gândeam că Steaua poate să piardă cu atâția oameni ce o susțin din tribune și nu numai, însă m-am întors acasă trist, neputând să îmi explic cum a fost posibilă ratarea promovării încă o dată, aceasta fiind una dintre cele mai mari dezamăgiri pe care le-am trait.

Și, cu toate acestea, am continuat să susțin echipa deoarece NOI SUNTEM STEAUA, iar Steaua nu poate să rămână în liga a 4-a. Ceea ce, în cele din urmă s-a văzut și pe teren. Cu un staff și un lot profesionist nimeni nu a mai putut să ne oprească, iar deplasarea de la Călărași nu o voi uita niciodată. Pe o căldură obositoare, a avut loc prima mea deplasare din afara Bucureștiului (nu și ultima) și s-a terminat în cel mai frumos mod: a promovat Steaua!

Deja a început sezonul de liga a 3-a și am încredere în jucători că vor reuși să promoveze și în acest an pentru că Steaua trebuie să ajungă acolo unde îi este locul și doar împreună putem reuși. Toți trebuie să contribuim la aducerea Stelei în liga 1, după o perioadă lungă de absență, căci suntem destui care nici nu am văzut Steaua în liga 1.

Andrei – unul dintre cei mulți