Grobianul, noul tip de suporter al anului 2020

Nu îl vei găsi niciodată pe un stadion, el se află mereu în spatele unei tastaturi. De acolo, fără nicio implicare în viața clubului, el își încurajează cu pasiune nimic altceva decât propriile idei.

Pentru el, un jucător de fotbal este doar un pion, de fiecare dată la mâna a doua, că doar Messi și Ronaldo au clasă, restul sunt rebuturi. Antrenorul este băiatul ăla care, de la marginea terenului, face ce spune șeful, prin telefon sau direct, pentru el, nu există pași greșiți sau scuze. „Măi, calciatore, aici e…”. Demisia ar putea scrie pe tricoul lui, nu de alta, dar, atunci când este băgat în seama, este singurul lucru care i se strigă.
Secunzi, preparatori fizici, manageri etc. sunt pe acolo, la pachet, nu îi știe nimeni, deci se înlocuiesc și mai repede.

Suporterii sunt fraierii ăia care încă mai plătesc bilet, în loc să stea ca boșii la o bere să vadă meciul la tv/telefon din confortul propriei canapele. În concepția Grobianului, sunt doar o masa de proști, ușor influențabili, al cărui rol a fost ușor înlocuit de sunetul unei boxe. Și așa își dădeau prea multă importanță.

Apoi, oricare ai fi prin schema aia și nu te-a pomenit Grobianului, nu te simți prost, nu ai niciun rol în viață, fă-ți bagajul și dispari. Vine altul mai bun sau se alege praful. Oricum, nu prea contează, că doar îmi dau și eu cu părerea, sportul național al anului 2020.
Nu încerca să mai vorbești despre pasiune și tradiție, totul e acum, azi, pe moment, doar uită-te în jur ca să înțelegi.

Scandalul, circul și prostul gust sunt noile valori care și-au făcut loc, căci un adevărat Grobian are cunoștințe în toate domeniile și mereu ceva îl deranjează. Dar ce tot vorbim aici?, e inutil să mai sperăm la o normalitate când, peste noapte, Grobianul este nou model de „patron”.

Din a condamna acțiunile unui cioban și speranța de a avea normalitate, am ajuns fix în același rol.
Tastele sunt prea puține pentru câte schimbări avem de făcut în echipă, uităm repede în ce moment a ajuns Oprița la echipă, facem politica clubului și suntem singurii care pot reproduce, în două propoziții, toată organigrama de la Barcelona.

Să curgă sânge pe liveuri obscure, să cântăm DEMISIA în comentarii, să îl înjurăm pe Scutariu, că cere prea mulți bani (deşi, de la AS47, a primit doar un baton de Snickers), să punem poze din anii ’90 și să le explicăm tuturor cum stă treaba cu ultraseria, noi suntem miezul.

La luptă, circul are o nouă vedetă! Totul e toxic, dar nu contează decât reachul final, să luăm 2-3 likeuri și aia e, că până la urmă e „din bani publici”, cumetre.

Trist, dar, ușor-ușor, mulți au uitat că valorile clubului,  „Citius – Altius – Fortius”, nu înseamnă doar aspiraţiile mişcării olimpice „mai rapid – mai mare – mai puternic” în sensul său atletic şi tehnic, ci trebuie privite dintr-o perspectivă morală și educativă, capitole la care acest „suporter” are carențe uriașe.

Alex – unul dintre cei mulţi